38 Pu­te­rea înbrățișă­rii

Cer­ce­tă­ri­le con­fir­mă, dar și re­vo­luți­o­nea­ză ce­ea ce cu toții bă­nu­im sau știm des­pre con­tac­tul cu alți oa­meni. Îmbrățișa­rea es­te ne­ce­sa­ră pen­tru să­nă­ta­tea noas­tră fi­zi­că și psi­hi­că.

Ioana - - Cuprins -

Pi­e­lea es­te cel mai ma­re or­gan al cor­pu­lui. De ase­me­nea, es­te și or­ga­nul ca­re crește cel mai re­pe­de. Se re­ge­ne­re­a­ză ime­diat: tre­bu­ie să știi că ne înnoim ce­lu­le­le pi­e­lii și că­pă­tăm o „hai­nă“no­uă în fi­e­ca­re lu­nă. În plus, pi­e­lea acți­o­nea­ză ca un me­ca­nism de apă­ra­re împo­tri­va lu­mii ex­te­ri­oa­re și es­te și or­ga­nul prin ca­re crei­e­rul co­lec­te­a­ză in­for­mații. Vârfu­ri­le de­ge­te­lor, tăl­pi­le și bu­ze­le re­cep­te­a­ză in­for­mații pre­ci­se și de­ta­lia­te, iar în aces­te zo­ne se gă­sesc con­cen­trații mari de ter­mi­nații ner­voa­se. Pes­te toa­te aces­tea, o îmbrățișa­re de­cla­nșe­a­ză în pi­e­le și corp răs­pun­suri com­ple­xe, ca­re ne încăl­zesc ini­mi­le și fac să ne si­mțim mai bi­ne. Nici mă­car re­a­cți­i­le pur fi­zi­o­lo­gi­ce nu au loc într-un vid: an­te­ne­le noas­tre afec­ti­ve adu­nă in­for­mații ca­re ne mo­du­le­a­ză răs­pun­su­ri­le la eveni­men­te și atin­geri.

STRE­SUL, CORTIZOLUL ȘI RĂSPUNSUL SOCIAL

Când sun­tem ex­puși la stres, or­ga­nis­mul se­cre­tă cor­ti­zol. Hor­mo­nul es­te pre­zent în con­cen­trații mari când sun­tem stre­sați și înce­ti­nește pro­ce­sul de vin­de­ca­re, în ace­lași timp, creând amin­tiri con­cen­tra­te ale si­tuați­i­lor pe ca­re do­rim să le evi­tăm în viitor. Când avem par­te de res­pin­ge­re so­cia­lă, cor­pul es­te inun­dat de cor­ti­zol, ce­ea ce ne fa­ce mai dis­puși să ne fa­cem pri­e­teni noi, alte co­ne­xi­uni so­cia­le. Stre­sul ne de­ter­mi­nă să cău­tăm alia­nțe cu cei ca­re ne pot apă­ra sau con­so­la.

Da­că ve­dem oa­meni aflați în su­fe­ri­nță, em­pa­tia ne fa­ce să încer­căm să-i aju­tăm. Atunci când întin­zi o mână, bați pe ci­ne­va pe spa­te sau iei pe ci­ne­va în brațe, pui în mișca­re un pro­ces na­tu­ral al or­ga­nis­mu­lui: cel de eli­be­ra­re a oxi­to­ci­nei. Ace­as­tă sub­sta­nță es­te un neu­ro­tran­smiță­tor ca­re aju­tă la for­ma­rea încre­de­rii, ca­re di­zol­vă cum­va me­mo­ria pe ter­men scurt și dă sen­zația de căl­du­ră, în toa­te sen­su­ri­le. În plus, pre­ze­nța oxi­to­ci­nei ac­ce­le­re­a­ză vin­de­ca­rea ră­ni­lor.

Chiar și o atin­ge­re scur­tă pe mână de la ci­ne­va apro­piat poa­te de­cla­nșa pro­du­cția de oxi­to­ci­nă. Așa că, atunci când îmbrățișe­zi pe ci­ne­va su­pă­rat sau ești îmbrățișa­tă când ai o su­pă­ra­re, nu nu­mai că de­cla­nșe­zi pro­ce­sul de vin­de­ca­re, dar îi și per­miți cor­pu­lui să alun­ge amin­ti­rea sti­mu­lu­lui du­re­ros.

ÎMBRĂȚIȘA­REA CA­RE SCHIMBĂ VIEȚI

Când le dai bani, hai­ne sau ali­men­te să­ra­ci­lor, pro­ba­bil că ai o sen­zație de sa­tis­fa­cție sau chiar de mândrie că ai fă­cut ce­va bun, iar asta te fa­ce să te si­mți bi­ne. Când însă ve­dem oa­meni în su­fe­ri­nță, cei mai mu­lți din­tre noi răs­pund prin em­pa­tie: si­mțim du­re­rea ace­lei per­soa­ne ca și cum am fi în pi­e­lea ei. Iar când si­mțim em­pa­tie sau chiar pu­tem trăi du­re­rea cu­i­va, atunci și noi avem ne­voie de o îmbrățișa­re, la fel ca per­soa­na ră­ni­tă.

Con­tac­tul fi­zic es­te ese­nțial pen­tru să­nă­ta­tea și sta­rea noas­tră de bi­ne. Cer­ce­tă­ri­le au ară­tat că exis­tă chiar și ce­ea ce se nu­mește „foa­me de pi­e­le, de con­tact“. Îmbrățișa­rea es­te o for­mă de te­ra­pie și ge­ne­re­a­ză o sta­re de bi­ne, re­du­ce ten­si­u­nea ar­te­ria­lă și chiar și du­re­ri­le men­strua­le.

Îmbrățișa­rea poa­te ate­nua du­re­rea de cap, an­xi­e­ta­tea și de­pre­sia. Acest tip de con­tact fi­zic ne adu­ce amin­te că nu sun­tem sin­guri, ne aju­tă să tra­tăm in­som­nia, să sti­mu­lăm si­mțu­ri­le, re­a­du­ce bu­cu­ria în vi­eți­le noas­tre. Îmbrățișă­ri­le con­tri­bu­ie și la pro­du­cția altor hor­moni în corp, se­ro­to­ni­na și do­pa­mi­na, ca­re au efect se­da­tiv, pro­du­când sen­zații de li­niște, calm, pa­ce. Cel mai in­te­re­sant es­te că efec­tul nu du­re­a­ză doar în tim­pul îmbrățișă­rii, ci per­sis­tă mult timp du­pă ce con­tac­tul fi­zic s-a ter­mi­nat.

ÎN LOC DE CONCLUZIE

Oa­me­nii au ten­di­nța na­tu­ra­lă de a se îmbrățișa, iar psi­ho­lo­gii și cer­ce­tă­to­rii spe­cia­li­zați în neu­roști­i­nțe su­sțin că fa­cem foar­te bi­ne. Ba chiar exis­tă for­me de te­ra­pie ca­re pun ac­cent pe îmbrățișa­re. Sau mișcări so­cia­le în ca­re oa­meni ne­cu­nos­cuți se întâlnesc în par­curi și se îmbrățișe­a­ză. Sau gru­puri de spri­jin în ca­re se întâmplă ace­lași lu­cru. Pe scurt, be­ne­fi­ci­i­le îmbrățișă­rii sunt sen­zația de pro­te­cție pe ca­re o că­pă­tăm, încre­de­rea că avem par­te de spri­jin, si­gu­ra­nța că nu sun­tem sin­guri și fo­rța pe ca­re o re­des­co­pe­rim astfel. Con­clu­zia? Nu fi ti­mi­dă, îmbrățișe­a­ză cât mai des și la­să-te îmbrățișa­tă!

Stre­sul ne de­ter­mi­nă să cău­tăm alia­nțe cu cei ca­re ne pot apă­ra sau con­so­la.

Când si­mțim em­pa­tie față de du­re­rea cu­i­va, atunci și noi avem ne­voie de o îmbrățișa­re.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.