Cei mai frumoși ani

Luna septembrie este acel moment din toamnă în care ador să intru în librării. Mirosul de hârtie proaspăt tipărită al manualelor, caietele multicolore, stilourile, acuarelele și cam tot ce ține de papetărie îmi creează un sentiment de veselie și plăcere. Îmi amintesc cu drag de vremurile când eram elevă silitoare și câteodată, deși nu-mi e în drum, mă abat de la traseul meu normal doar ca să trec prin fața liceului Nicolae Ioarga, școala în care am învățat din clasa întâi până-n a XII-A. Mi-e dor de ieșitul la tablă, de emoția dinainte de teză, de copiatul nevinovat la unele materii la care chiar nu mă pricepeam, de expresia „Scoateți o foaie de hârtie!“, de muștruluiala dirigintei după chiulurile în grup, de scuza că mă duc să ud buretele doar-doar să uite profesorul să mă asculte, dar și de momentele (dese, ca să mă laud) în care străluceam pur și simplu când luam nota 10. Mi-e dor de profesorii mei. Pentru mine, anii aceia înseamnă prieteni adevărați, pe care îi am și acum, lipsa grijilor zilnice, studiu făcut ca la carte, dar și distracție cât cuprinde. Ce n-aș da să mai trăiesc o dată acele timpuri! Întrun fel o fac cu băiatul meu și avem un ritual comun când plecăm să cumpărăm ghiozdan, penar, creioane, carioci, gume de șters sau rigle, caiete și cărți. Acum intrăm într-a IV-A. Ție ce sentimente sau amintiri îți stârnește începutul toamnei?