Ges­ti­o­na­rea abi­li­tăți­lor și a emoți­i­lor

Ioana - - Tu și Lumea -

Cu si­gu­ra­nță, în de­cur­sul ani­lor, co­pi­lul a ex­pe­ri­men­tat di­ver­se tran­ziții sau stări emoți­o­na­le mai apar­te, de exem­plu: înce­pe­rea gră­di­niței, ple­ca­rea într-o ex­cur­sie, mu­ta­rea într-o altă lo­cu­i­nță, apa­riția unui frăți­or sau a unei su­ri­oa­re etc. Așa­dar, el es­te oa­re­cum obișnu­it cu un anu­mit tip de schim­bări, iar ex­pe­ri­e­nța acu­mu­la­tă poa­te fi fo­lo­si­tă pen­tru no­ul mo­ment im­por­tant din viața sa. Ba, mai mult, evo­luția fi­re­as­că a ce­lui mic a însem­nat și învăța­rea sau dez­vol­ta­rea unor abi­li­tăți, la ca­re tre­bu­ie să fii aten­tă pen­tru a le fo­lo­si în sco­pul ușu­ră­rii aces­tei pe­ri­oa­de, însă nu ui­ta că ori­ce co­pil es­te unic în fe­lul lui.

ÎNDEMÂNĂRI SO­CIA­LE

Aces­tea se învață, se edu­că și se dez­vol­tă cu aju­to­rul fa­mi­li­ei, mai ales în pri­ma eta­pă de viață. Es­te foar­te im­por­tant ca mi­cuțul să știe cum se le­a­gă în mod prac­tic o pri­e­te­nie. La ace­as­tă vârstă, nu es­te ne­ce­sar să-i ex­plici cri­te­ri­i­le du­pă ca­re să-și ale­a­gă ca­ma­ra­zii, ami­ciția fi­ind o ches­ti­u­ne sim­plă: s-au vă­zut, s-au plă­cut, se joa­că împreu­nă. Astfel, ro­lul tău es­te de a-i ară­ta cum se fac pre­zen­tă­ri­le și de a-l învăța ade­vă­ra­te­le va­lori ale pri­e­te­ni­ei, de exem­plu, ide­ea de a împă­rți ju­că­ri­i­le, de a vor­bi cu res­pect, de a-și aștep­ta rândul la joc etc.

Pe­tre­ce timp cu pri­chin­de­lul și apli­că re­gu­li­le amin­ti­te, căci doar prin exer­cițiu vei obți­ne re­zul­ta­te. In­vi­tă co­pi­ii pri­e­te­ni­lor tăi sau co­le­gii de gră­di­niță la se­si­uni de joa­că. Abi­li­tăți­le so­cia­le re­pre­zin­tă în pri­mul rând po­si­bi­li­ta­tea ce­lui mic de a re­cu­noaște, de a ex­pri­ma, de a

înțe­le­ge și de a ges­ti­o­na o ga­mă cât mai ma­re de emoții.

CULTIVAREA INDEPENDENȚEI

A ști să se îmbra­ce sau să se dez­bra­ce sin­gur, să se înca­lțe, să mă­nânce sau să me­ar­gă la toa­le­tă fă­ră a avea ne­voie de aju­tor re­pre­zin­tă acți­uni ca­re îi vor da încre­de­re în el și ca­re des­chid dru­mul că­tre in­de­pen­de­nță. Încu­ra­je­a­ză co­pi­lul să ai­bă res­pon­sa­bi­li­tăți: să strângă ma­sa, să fa­că or­di­ne la el în ca­me­ră, să ște­ar­gă pra­ful etc. Pe ca­le de con­se­ci­nță, tre­bu­ie să exis­te și răs­pla­ta, sub for­ma unei mici su­me de bani, nu­mai bu­nă de pus în pușcu­liță, sau într-o altă for­mă ca­re ți se pa­re mai po­tri­vi­tă. Apoi, învață-l pr cel mic să ți­nă la lu­cru­ri­le lui, fă­ră a dez­vol­ta un atașa­ment dus la ex­trem, și per­mi­te-i să ia sin­gur de­ci­zii în ce­ea ce pri­vește ad­mi­nis­tra­rea aces­tor bu­nuri.

CA­PA­CI­TA­TEA DE A ÎNVĂȚA

Te­o­re­tic, la fi­na­lul cla­sei pre­gă­ti­toa­re, cu­noaște li­te­re­le și nu­me­re­le. Unii știu să scrie și să ci­te­as­că, dar acest lu­cru nu es­te nea­pă­rat de in­vi­diat, pen­tru că mu­lți se plic­ti­sesc în pri­mul an de școa­lă re­pe­tând infor­mați­i­le de­ja acu­mu­la­te. Acum e momentul să-i ex­plici că, pen­tru a fa­ce o te­mă ori pen­tru a învăța o po­e­zie, are ne­voie de timp, în ca­re el tre­bu­ie să se con­cen­tre­ze. Obișnu­i­ește-l să re­zer­ve un in­ter­val de ma­xi­mum o oră pe zi în ca­re să re­pe­te le­cți­i­le de a do­ua zi. Apoi, încu­ra­je­a­ză-l să as­cul­te. Ci­tește-i o po­ves­te, iar la fi­nal pu­ne-i între­bări ca să ve­zi cât a reți­nut. Fă to­tul ca pe un joc, nu tran­sfor­ma pil­da într-o cor­voa­dă pen­tru el. Re­a­li­zați împreu­nă une­le proi­ec­te șco­la­re: tra­fo­rați, pic­tați, fo­lo­siți foar­fe­ca, li­piți. Iar da­că vrei să-i spo­rești înde­mâna­rea, dar și ca­pa­ci­ta­tea de a res­pec­ta re­gu­li sau pași, con­stru­iți ma­che­te pen­tru vârsta lor.

Cu si­gu­ra­nță, în de­cur­sul ani­lor, co­pi­lul a ex­pe­ri­men­tat di­ver­se tran­ziții sau stări emoți­o­na­le mai apar­te.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.