Superpoveste Înveți să te ajuți singur
Te ajuți singur numai dacă îți dezvolți mintea. Și cum se dezvoltă cel mai bine mintea omului? Prin lectură!
Românii, popor înțelept, se mândresc cu zicala despre omul căruia nu trebuie să îi dai pește, ci să îl înveți cum să pescuiască. Dar, de fapt, cine te învață să te ajuți singur? Școala nu excelează, cursurile cer timp și bani. Ar rămâne cărțile. În urmă cu 20 de ani, Iren Arsene a descoperit că acestea din urmă chiar funcționează și deschid un drum
pe care acum merg bucuroși mulți alți oameni.
În 1998, vremurile la noi erau încă tulburi. Se publicau lucrări fundamentale, eseuri, se publica literatură, mai multă ficțiune decât nonficțiune, dicționare, iar ghidurile practice se refereau cel mult la cum să înveți o limbă străină sau cum să instalezi programe de calculator. În același an, doamna Iren Arsene pornește în aventura de a tipări la propria editură nou înființată, Curtea Veche Publishing, prima carte de self-help care a apărut vreodată în România: Secretele succesului, de Dale Carnegie. A fost un produs testat chiar de editoare, care a
observat pe propria piele că o astfel de carte ajută.
„Pentru mine, a fost șansa de a-mi câștiga libertatea. La ieșirea din comunism, nu aveam o idee clară despre cum se va schimba viața noastră. Era absolut necesar să încep să gândesc altfel, să încep să trăiesc o altă viață și să practic o altă meserie. Erau două variante: să mergi în Vest și să vezi cu ochii tăi, să înțelegi cum se face, sau să citești despre democrații și capitalism și despre oamenii care trăiesc în ele, despre experiențele lor de viață. Eu am ales cea de a doua cale. Prima carte serioasă de self-help, cartea lui Dale Carnegie, Secretele succesului, mi-a căzut în mână la mijlocul anilor ’90, într-un moment foarte potrivit. Am constatat importanța acestei cărți, de atunci până acum, zi de zi. Personal, am simțit cum această carte poate schimba viața unui om. Într-un moment de deznădejde, în care părea că
Într-un moment de deznădejde, în care părea că totul e pierdut și eu eram la pământ, această carte m-a ridicat.❝
totul e pierdut și eu eram la pământ, această carte m-a ridicat“, spune doamna Arsene.
ÎNTREBAREA BUNĂ
Cărți de self-help nu sunt numai cele care te învață să faci ceva în pași concreți, ghidurile practice pentru a avea bani, a avea succes, a medita sau a fi un bun tată, ci în sens larg sunt toate cărțile care te motivează să faci ceva arătându-ți, de exemplu, de unde să începi. Mai toate cărțile care te ajută să pui o întrebare bună sunt ghiduri. Mai toate cărțile care îți prezintă modele sunt surse de inspirație.
Practic, doamna Arsene a mizat pe curiozitatea oamenilor față de un gen de informații care nu mai fusese livrat
Nu ezitați să povestiți celor din jur despre o carte care v-a plăcut. Să vorbim despre cărți e un obicei atât de frumos și nu trebuie să îl lăsăm să moară.❝
până acum în România. A câștigat pariul, oamenii au înțeles potențialul cărții. A fost și un pariu pe care ei l-au pus și l-au câștigat cu ei înșiși. Au mizat pe propria lor înțelegere și putere de a se ajuta singuri, sprijiniți fiind doar de o carte. Aceste cărți au, printre altele, calitatea inestimabilă de a le arăta oamenilor că pot, că sunt capabili, că nu sunt neajutorați, că sunt
în stare să facă multe cu puțin efort. În continuare, Secretul succesului este o carte de mare succes a Editurii Curtea Veche, dupa atâția și atâția ani. Contează, așadar, foarte mult și cum sunt scrise astfel de cărți, cu siguranță contează și cum sunt traduse.
„Cartea și-a atins scopul dacă, după ce o citești, identifici problemele și începi să schimbi lucrurile. Scopul este atins dacă se întâmplă ceva cu mine și mă motivează, dacă mă determină să fac un efort. Simți dacă rezonezi cu un autor, se întâmplă ceva special, intri direct în carte și mergi cu ea oriunde te-ar duce.
Asta înseamnă că ai făcut deja un mic progres“, continuă doamna Arsene. Sunt predominant traduceri – rețete testate cu succes în afară, despre care ea intuiește că se pot potrivi și în România, sau autori care nu sunt încă atât de cunoscuți, însă editura își asumă un risc pentru că apreciază valoarea cărții, care se pliază perfect direcțiilor sale editoriale. În zona psihologiei aplicate, un exemplu bun ar fi recenta carte a lui Jeb Kinnison, „Evitant“, care vorbește despre tipurile de atașament și despre relațiile cu parteneri distanți. „Din păcate, autorii români încă mai caută – și în acest domeniu, și în industria de carte pentru copii“, povestește doamna Arsene.
EVOLUȚIE
❞Cartea și-a atins scopul dacă, după ce o citești, identifici problemele și începi să schimbi lucrurile.❝
A deschide în România porțile către literatura de dezvoltare personală nu a fost un drum ușor. Doamna Arsene a avut de luptat cu negativismul din lumea editorială, cu scepticismul
apropiaților, ea însăși a crezut la început că va fi doar o nișă. Faptul că în ultimii ani i-au călcat pe urme și alte edituri este o măsură a reușitei. „Important e să nu îți pierzi calmul atunci când îți cauți viziunea. Să îți păstrezi curiozitatea vie, să privești cu deschidere viitorul, să îți placă să cauți mereu un nou eu mergând pe drumuri nebătătorite. Doar așa ne putem întregi noi înșine și doar așa putem aduce bucurie și celor din jur“, spune doamna Arsene.
Cât despre mediile electronice, ea nu le percepe ca fiind un obstacol în calea asimilării informațiilor din lectură. „Singurul pericol este superficialitatea. Informația trebuie verificată, iar gândirea critică − dezvoltată. Trebuie să îți poți pune întrebări juste și să cauți răspunsuri corecte. Să nu te pierzi în oceanul de informații. Cartea scrisă este structurată, organizată, este un martor fidel al gândirii sau imaginației autorului. Rămâne un obiect de referință, nu dispare și uneori este pur și simplu frumoasă.“
În prezent, doamna Arsene a inițiat o fundație care își propune să îi apropie pe cei mici din ce în ce mai mult de aceste bogății, creându-le obișnuința de a citi. Cum? Mergând în școli și oferindu-le cărți. Până în prezent, fundația se bucură de sprijinul mai multor par- teneri, cu susținerea cărora a ajuns în peste 200 de localități.
„E destul de obositor, dar merită când vezi câte un copil care râde, curios, răsfoiește cartea primită, care mai apoi, eventual, te caută și îți cere alte cărți. Copiii sunt deschiși și doritori, dar nu ajunge să citim interpretând roluri sau să facem benzi desenate pe marginea unei cărți ori să compunem un fond muzical o singură dată, și anume când facem noi donația de carte. Este o activitate care trebuie repetată de câteva ori pe sapămână, trebuie să ajungă un obicei. Copiii promit cu mâna pe inimă că vor citi, dar noi știm că este nevoie și de părinți, și de bunici, și de profesori care să se preocupe, să-i recompenseze, să continue cu ei această bună practică. Din păcate, nu mulți sunt dispuși să o facă. Noi am dori să-i învățăm, să-i convingem.“
E destul de obositor, dar merită când vezi câte un copil care râde, curios, răsfoiește cartea primită, care mai apoi, eventual, te caută și îți cere alte cărți.❝