ROMÂNIA NEVACCINATĂ
Cum stăm și ce probleme are țara noastră cu imunizarea.
Situația la zi în sondaje, date și rapoarte medicale
Acum peste un secol, Victor Babeș crea în România vaccinuri noi, apreciate la nivel mondial. În , am redevenit ţara în care mor copiii de pojar, o boală infecţioasă perfect prevenibilă. O epidemie de rujeolă izbucnită în și având focarul în vestul ţării a ucis de persoane din peste . de cazuri raportate până în octombrie . De vină pentru această situaţie este, spun toţi experţii, nevaccinarea.
În iulie, . de copii români erau în urmă cu vaccinul ROR, care previne rubeola, rujeola si oreionul. Cifra a mai scăzut între timp. Dintre ei, doar circa . nu erau înscriși la medicii de familie.
Programul Naţional de Vaccinare asigură imunizarea gratuită pentru boli contagioase. Până la un an, copiii primesc doze de vaccin ( hepatitic,
de BGC, de vaccin hexavalent – DTP, VPI, Hib și HepB –, de ROR și de pneumococic), apoi se mai vaccinează la ani cu ROR, la ani cu vaccinul tetravalent (VPI și DTP) și la ani cu DTP.
Acoperirea vaccinală din România e însă în scădere pe toată linia (grafic). Criza a determinat guvernanţii să propună o lege care face vaccinarea obligatorie și care e în dezbatere la Parlament. Legi similare sunt introduse și în Italia și Franţa.
Un raport din iulie al ministrului Sănătăţii identifica punctele slabe în materie de vaccinare în România: absenţa stocurilor de vaccinuri și vulnerabilităţi în lanţul de depozitare și distribuire, lipsa de proceduri, personal și fonduri pentru intervenţii de urgenţă, probleme cu evidenţa copiilor eligibili și probleme în coordonarea Programului Naţional de Vaccinare.
Același raport arată și ce ne ameninţă ţara pe termen lung. Procesul birocratic și greoi de achiziţie este una dintre probleme, dar mai ușor rezolvabilă.
Altele par mai greu de abordat. Ministrul arată cu degetul spre medicii de familie, care și-ar fi pierdut interesul și „nu pot fi mobilizaţi pentru intervenţii”, spune raportul. Vicepreședintele Societăţii Naţionale de Medicină a Familiei, dr. Daniela Ștefănescu, crede că medicii de familie nu sunt parte a problemei și amintește că sunt de localităţi fără
medic de familie și că, în mod constant, se închid cabinete. „Eu nu am avut vaccin ROR în cabinet din februarie până în mai 2017. Am sfătuit părinții să cumpere ei, cu 50 de lei vaccinul”, spune ea.
Lipsa de informare a publicului e trecută la categoria amenințări. În premieră, proiectul de Lege prevede sancțiuni profesionale pentru personalul medical care răspândește informații incorecte.
„Nu poți să contești cel mai eficient act din istoria medicinii într-un mod oneros. Dar există solidaritate în breaslă în privința atitudinii față de vaccin în peste 90% din cazuri, trebuie doar să găsim mecanismul să o exprimăm. Colegiile medicilor sunt favorabile prevederilor legii, trebuie să existe o posibilitate de a-l trage de mânecă pe cel care nu respectă adevărul științific”, spune dr. Alexandru Rafila, președintele Societății Naționale de Microbiologie și membru ales în comitetul executiv al OMS.
Este considerată amenințare și goana după senzațional a presei: „Media e un factor foarte important: oamenii spun că au văzut la TV, solicită medicamente sau vaccinuri promovate la TV. Dacă aud că o reacție s-a datorat vaccinului și nu se revine apoi și cu informația corectă, dacă mai avem și lideri de opinie promovați în media care răspândesc informații false, normal că se sperie”, spune dr. Ștefănescu.
ce efecte a produs această frică? Dintr-un sondaj IRES de anul acesta, reiese că 87% dintre români cred că beneficiile vaccinării sunt mai mari decât riscurile. E o majoritate covârșitoare, însă e oare suficientă pentru a asigura rata de acoperire de 95%, recomandată de OMS?
Doar 12% dintre respondenții la sondaj cred că neprimirea copiilor nevaccinați în colectivități n-ar fi o idee bună și doar 1% dintre români cred că vaccinurile sunt rele. Totuși, la motive din care nu s-a realizat vaccinarea, medicii de familie au invocat pe primul loc convocări la care nu s-a răspuns, iar pe locul doi… refuzul părinților.
„Eu cred că legea e absolut necesară. Dacă nu o să reglementăm clar sistemul cu responsabilități, de la stat până la medici și părinți, pentru protejarea sănătății copilului, nu o să putem rezolva problema, spune dr. Rafila. „Trebuie să funcționăm ca sistem de sănătate, nu ca sistem de boală, să trecem de la tratament la păstrarea sănătății și prevenire”.