ÎN MENIU: ALGE PE ALESE
Gândiţi-vă unde aţi mai văzut alge în meniu, în afară de restaurantele japoneze. Nicăieri? Probabil pentru că, în afara Japoniei și a unor zone din Asia, aroma și textura unice ale algelor nu au fost adoptate la scară largă.
Plantele marine sunt numite uneori „legumele mării” – dar merită apreciere și din alte motive decât cele gastronomice. Algele, mai ales cele brune, pot reduce mult acidifierea oceanului. Algele brune, al căror habitat natural sunt apele reci de coastă, cresc repede, nu au nevoie de îngrășământ și consumă dioxid de carbon – care poate exacerba schimbările de climă –, dar și azotul și fosforul în exces. Problema este, însă, că nu sunt destule.
Aici intervin fermele. Liderul actual al pieţei de alge brune este China, care a produs în peste șapte milioane de tone, spune Muhammed Oyinlola, ecolog marin la Universitatea din British Columbia. Ferme de alge există de secole și în Japonia și Coreea.
Dacă se dezvoltă culturile de alge, se „pot elimina miliarde de tone de CO din atmosferă”, spune Oyinlola. În plus, acvacultura de alge brune poate spori biodiversitatea: numai în California, cercetătorii au descoperit că „pădurile” de alge brune sălbatice pot adăposti peste
de specii de animale marine. Algele, brune și nu numai, sunt bogate în minerale și fibre și au proprietăţi gelifiante. Aceste trăsături au dus la folosirea lor în cosmetice, în producţia de vitamine și ca aliment în fermele de pește și vite. În paralel, le veţi vedea ca aliment proaspăt și sustenabil în tot mai multe farfurii.