O FAMILIE CU ADEVĂRAT MONOPARENTALĂ
Dragonul de Komodo, cea mai mare specie de șopârlă în viață, poate ajunge la aproximativ 3 m și aproape 90 kg. Varanus komodoensis, un carnivor musculos înarmat cu dinți ascuțiți, vânează chiar și animale mari, ca mistrețul, căprioara și bivolul.
Oricât de redutabil ar părea, dragonul de Komodo se află în mare pericol. Pe șapte insule indoneziene, singurele locuri unde trăiește în sălbăticie, oamenii îi pârjolesc habitatul pentru defrișări și braconează animalele cu care se hrănește. Chiar și în zone protejate, ca Parcul Național Komodo, oficialii au raportat în 2016 doar 3.013 dragoni de Komodo, față de 3.222 în 2013.
Când specia trebuie împrospătată, ce îi rămâne de făcut unei mame-dragon? Se poate reproduce ca pe vremuri, prin împerecherea cu un mascul. Sau poate oua fără să se fi împerecheat, printr-un proces de naștere virgină numit partenogeneză.
În 2006, la Zoo Chester din Anglia, o femelă pe nume Flora, care nu avusese contact cu niciun mascul, a depus ouă viabile care, conform testelor, nu poartă decât ADN-ul ei. A fost prima confirmare a partenogenezei la dragonii de Komodo captivi; acum, cercetătorii cred că „se întâmplă foarte des”, spune Gerardo Garcia, curator al vertebratelor inferioare și nevertebratelor de la Chester.
Cum funcționează? La om, masculii au cromozomi sexuali masculini, dar și feminini. La dragonul de Komodo, femelele posedă ambele tipuri – deci Flora avea în ea materialul genetic necesar pentru dezvoltarea embrionilor. Autofertilizarea produce urmași „absolut sănătoși”, spune Garcia – dar toți sunt masculi.
Capacitatea de reproducere sexuată și asexuată le dă dragonilor un avantaj evolutiv, explică Garcia. Dacă nu are la îndemână niciun mascul, femela poate naște fii prin partenogeneză – iar când cresc, îi pot deveni parteneri. „Nu este o situație ideală” pentru păstrarea diversității bazinului genetic, spune curatorul. Dar permite speciei să supraviețuiască.