CELE MAI FERICITE
LOCURI DIN LUME
Ce au în comun Danemarca, Costa Rica și Singapore? Locuitorii lor se simt în siguranță,
au un scop în viață, cât mai puțin stres și cât mai multe bucurii. Iată cum reușesc.
Cine este cel mai fericit om din lume? Poate Alejandro Zúñiga, un tată sănătos, de vârstă mijlocie, care socializează cel puțin șase ore pe zi și are câțiva prieteni buni pe care poate conta. Doarme minim șapte ore aproape în fiecare noapte, merge la serviciu pe jos și mănâncă șase porții de fructe și legume în mai toate zilele. Lucrează cel mult 40 de ore pe săptămână, într-un domeniu care îi place, cu colegi plăcuți. Face voluntariat câteva ore pe săptămână; în weekend merge la biserică și își satisface pasiunea pentru fotbal. Pe scurt, face alegeri zilnice care favorizează starea de fericire, alegeri care sunt mai ușoare fiindcă trăiește printre oameni care gândesc la fel, în Valea Centrală verde și temperată din Costa Rica.
Un alt posibil candidat este Sidse Clemmensen. Trăiește, împreună cu un partener iubitor și trei copii mici, într-o comunitate cu legături strânse, în care familiile locuiesc împreună și își împart treburile casei, îngrijirea copiilor și mesele în bucătăria comună. Este sociolog, profesie care o provoacă și o motivează zi de zi. Ea și familia ei merg cu bicicleta la serviciu, la cumpărături și la școala copiilor, așa că se mențin în formă. Plătește un impozit ridicat din salariul modest, dar primește îngrijire medicală și educație pentru familie, precum și un venit garantat la pensie. În Aalborg, orașul danez unde trăiește, oamenii au încredere că statul va avea grijă să nu li se întâmple nimic prea grav.
Mai este și Douglas Foo. Antreprenor de succes, conduce un BMW de 750.000$ și trăiește într-o casă de 10 milioane de dolari. Este căsătorit și are patru copii cuminți, cu rezultate excelente la școală. Și-a plătit singur facultatea, lucrând în patru locuri în paralel, și a înființat o companie devenită o multinațională de 59 de milioane de dolari. Lucrează cam 60 de ore pe săptămână, și la serviciu, și în activități filantropice. A câștigat respectul angajaților, al colegilor și al comunității în general. A muncit din greu pentru succes, dar, după cum recunoaște chiar el, nu și-ar fi putut clădi viața aceasta decât în Singapore.
Zúñiga, Clemmensen și Foo ilustrează trei tipuri de fericire care se împletesc complementar în bucuria durabilă. Eu le numesc plăcere, motivație și mândrie. În plus, trăiesc în țări care încurajează aceste fețe ale fericirii. Cunoscându-i pe fiecare și explorându-le țările, vom descoperi secretele care îi fac atât de fericiți în comparație cu oamenii din alte locuri.
Să începem cu Zúñiga, care, ca mulți costaricani, savurează pe deplin plăcerea vieții de zi cu zi într-un loc care minimizează stresul și maximizează bucuria. Oamenii de știință numesc acest tip de fericire „fericire experimentată” sau „afect pozitiv”. Studiile o măsoară întrebând respondenții cât de des au zâmbit, au râs sau s-au simțit fericiți în ultimele 24 de ore. Țara lui nu e doar cea mai fericită din America Latină; este și cea în care populația raportează mai multe emoții pozitive zilnice decât în aproape oricare alt loc de pe glob.
Clemmensen reprezintă un tip de fericire ilustrată de viața danezilor care se concentrează pe scop. Ca orice formă de fericire, presupune că nevoile de bază sunt deja acoperite, astfel încât oamenii să își poată explora pasiunile și la muncă, și în timpul liber. Experții o numesc „fericire eudaimonică”, termen derivat din varianta grecilor antici pentru „fericit”. Conceptul a fost popularizat de Aristotel, care credea că fericirea adevărată vine doar dintr-o viață trăită cu sens – cu fapte care merită efortul. Gallup măsoară valoarea aceasta întrebându-și respondenții: „Ați învățat sau ați făcut ceva interesant ieri?”. În Danemarca, țara aflată cel mai des în fruntea topurilor fericirii din Europa din ultimii 40 de ani, societatea a evoluat în așa fel încât să faciliteze o existență interesantă.
Și, în linie cu reputația statului Singapore de țară care urmărește succesul aproape cu fanatism, Foo – cu ambiția și reușitele lui – reprezintă fericirea dată de „satisfacția față de propria viață”. De multe ori, sociologii o măsoară cerând subiecților să-și evalueze viața pe o scară de la zero la zece. Experții o mai numesc „fericire evaluativă”. La nivel internațional, este considerată unitatea de măsură standard a stării de bine. Singapore a obținut frecvent primul loc în Asia.
Cercetătorii care publică Raportul Mondial al Fericirii au determinat că aproape 75% din fericirea noastră depinde de șase factori: creștere economică puternică, speranța de viață ridicată, relații sociale de calitate, generozitate, încredere și libertatea de a trăi viața care ni se potrivește. Factorii aceștia nu se materializează întâmplător: sunt strâns legați de modul de guvernare și de valorile culturale. Cu alte cuvinte, locurile cele mai fericite creează fericire pentru locuitorii lor.
Pentru a ilustra puterea locului în care trăim, John Helliwell, unul dintre editorii raportului, a analizat 500.000 de chestionare completate de imigranți care se mutaseră în Canada din 100 de țări în ultimii 40 de ani – mulți venind din locuri mult mai puțin fericite. El și colegii lui au descoperit că, la câțiva ani după sosire, imigranții din zone nefericite au început să reflecte nivelul sporit de fericire asociat cu țara adoptivă. Se pare că mediul singur a motivat creșterea stării de bine.
Zúñiga, Clemmensen și Foo își urmăresc scopurile cu hotărâre – dar nu în detrimentul bucuriei și al râsului – și privesc cu mândrie ceea ce fac și ce au reușit deja. De multe ori, o pot face pentru că locul în care trăiesc – națiunea, comunitatea, cartierul și familia – le dă un elan nevăzut și îi împinge constant spre comportamente care favorizează binele durabil.
CEI CARE TRĂIESC ÎN CELE MAI FERICITE LOCURI DIN LUME ÎȘI URMĂRESC SCOPURILE CU HOTĂRÂRE, DAR NU ÎN DETRIMENTUL BUCURIEI ȘI AL RÂSULUI.