DANEMARCA
AI STRICTUL NECESAR,
ÎȚI POȚI URMA PASIUNILE
La o fermă la nord de Copenhaga, elevii recoltează legume crescute chiar de ei, pe care le vor găti și mânca în cadrul unui program pentru cunoașterea mediului. Astfel de activități comune sunt esența spiritului danez. Conlocuirea este un fenomen popular; majoritatea adulților fac parte dintr-un club sau altul.
Danemarca sprijină binele oamenilor ca Sidse Clemmensen în moduri asemănătoare. Am cunoscut-o în a treia mea vizită în țara sa, unde venisem să explorez o varietate unică de fericire, care pare să le permită oamenilor, mai mult decât oriunde altundeva, să ducă o viață cu scop. Bem un ceai în bucătărie; la 35 de ani e mamă, are păr șaten scurt, un maiou, papuci din piele întoarsă și un piercing cu diamant în nas.
„Statul îmi oferă tot ce-mi trebuie”, a spus Clemmensen. „Copiii sunt fericiți. Am un soț minunat. Și îmi ador munca. Știu că nu mi se poate întâmpla nimic prea grav.”
Clemmensen și ai ei sunt una dintre cele 22 de familii dintr-o comunitate numită bofaellesskab din orașul Aalborg. Fiecare familie are o casă micuță, parcă din cuburi Lego, dar locuințele împart o grădină uriașă, o spălătorie, un atelier, un spațiu de depozitare, o zonă de parcare și o sală de mese unde pot alege să mănânce împreună. (Fiecare familie gătește una sau două mese pe
lună pentru toată comunitatea și mănâncă gratuit restul timpului.) Din complex, construit pe vârful unui delușor, cu vedere spre pășunile unduitoare, se ajunge ușor pe bicicletă la școala primară din cartier și la universitate.
După obiceiul scandinav, complexul de locuinţe oferă un amestec elegant de viaţă privată și publică, metaforă potrivită pentru societatea daneză în general, care pune accentul pe încredere și comunitate. Evoluţia societăţii daneze își are originile în al doilea Război Germano-Danez, din – spune Peter Gundelach, sociolog la Universitatea din Copenhaga –, când Danemarca a trebuit să cedeze Prusiei un sfert din teritoriu. „Acea înfrângere ne-a șters ambiţia de a deveni o superputere mondială”, spune el. „Ne-a făcut mai umili. Conducătorii noștri au început să ne consolideze identitatea naţională și să lucreze la nivel intern.”
Danezii cresc cu convingerea că au dreptul la servicii de sănătate, la educaţie și la o plasă de siguranţă financiară. Studenţii primesc, pe lângă cursuri gratuite, o bursă de la stat. Tinerii părinţi își pot lua un an de concediu parental, plătit de stat, cu remuneraţie apropiată de întregul salariu; măsura se aplică și cuplurilor gay și lesbiene. Danezii muncesc din greu, dar, în medie, mai puţin de de ore pe săptămână, cu minim cinci săptămâni de vacanţă pe an. Preţul acestor avantaje generoase se regăsește în unele dintre cele mai mari impozite pe venit din lume, între și
– un factor egalizator care îi poate permite unui gunoier să câștige mai mult decât un doctor.
„Fericirea daneză e strâns legată de noţiunea de tryghed – senzaţia de confort și apropiere, ca atunci când te învelește cineva înainte de culcare, care începe cu iubirea maternă și se extinde asupra relaţiei cetăţeanului cu statul”, spune Jonathan Schwartz, antropolog american care trăiește la Copenhaga. „Nu sistemul asigură fericirea, dar îi împiedică pe oameni să facă ceva care i-ar face nefericiţi.”
Un alt ingredient-cheie pentru fericirea danezilor este faptul că își rezervă timp pentru împlinirea de sine. Peste dintre ei fac parte dintr-un club sau o asociaţie – de la înotătorii în apă rece la crescătorii de iepuri – și peste fac voluntariat pentru grupuri civice. Se pare că societatea daneză încurajează echilibrul între munca antrenantă și satisfacţia distracţiei, care fluidizează trecerea timpului. „Danezii par mai conștienţi de nevoile totale ale unei persoane decât multe alte popoare”, spune Mihaly Csikszentmihalyi, psiholog la Universitatea Claremont de studii post-licenţiale din California. „Oamenii au nevoie să fie puși la încercare. Avem nevoia asta în gene. Ne dezvoltăm încrederea în noi înșine prin adversităţi. Ele ne construiesc fericirea.”