ZBORUL ÎN OU
Păsările depun ouă de o diversitate surprinzătoare, iar cercetătorii se întreabă de ce. Anumite forme protejează ouăle de spargere? Sau poate le permit să încapă confortabil într-un cuib? Sau a avut dreptate Aristotel când a afirmat că ouăle lunguieţe, cu vârful ascuţit, conţin femele, în timp ce în ouăle mai rotunde se află masculi? (Nu a avut.)
Pentru a descifra misterul legat de formele ouălor, Mary Caswell Stoddard, expertă în biologie evolutivă la Universitatea Princeton, și colegii ei au examinat aproape . de ouă de la peste . de specii. Le-au clasificat pe baza asimetriei și elipticităţii, descoperind că, cu cât un ou e mai ascuţit la vârf și mai oval, cu atât este mai probabil să fi provenit de la o zburătoare puternică. „Am fost șocaţi să vedem că una dintre cele mai bune explicaţii pentru variaţia formei ouălor era capacitatea de zbor”, spune Stoddard. Gariile, de pildă, au ouă eliptice și deosebit de ascuţite la vârf (vedeţi mai jos) și sunt niște scufundătoare experte. Poate o pasăre aerodinamică are nevoie de un ou aerodinamic; păsările robuste, care nu pot zbura, ca struţii și emu, eclozează din ouă aproape rotunde. Însă pinguinii sparg tiparul: deși aceste păsări acvatice nu se pot ridica în aer, ouăle lor sunt asimetrice. Descoperirea i-a nedumerit pe cercetători, dar avem o ipoteză de lucru, spune Stoddard: „Aceleași procese care ar putea influenţa forma ouălor la zburătoarele bune ar putea funcţiona la înotătorii buni, ca pinguinii.”