Să scă­păm ști­i­nța de pră­dă­tori se­xua­li

În mul­te do­me­nii și-au pi­er­dut sluj­be­le – cum ră­mâne cu ști­i­nța?

National Geographic Romania - - Sumar - TEXT: KATHRYN CLANCY

UURMĂRESC CAM­PA­NIA #METOO la fel de atent ca toa­tă lu­mea. În fi­e­ca­re seară, la cul­ca­re, mă întreb ce ac­te de hă­rțu­i­re se­xua­lă vor mai fi de­mas­ca­te până di­mi­neață, da­că va fi încă unul din­tre eroii mei din po­li­ti­că sau ci­ne­va de la Hol­ly­wood des­pre ca­re am aflat cu toții din pre­să. Am vă­zut mu­lți ast­fel de agre­sori concediați, obli­gați să de­mi­si­o­ne­ze și puși în di­fi­cul­ta­te drept ur­ma­re a com­por­ta­men­tu­lui lor ab­ject. Dar nu m-am dus nici mă­car o da­tă la cul­ca­re în toa­te aces­te luni între­bându-mă ca­re om de ști­i­nță va fi con­ce­diat a do­ua zi din cau­za abu­zu­ri­lor lui, pen­tru că pră­dă­to­rii-cer­ce­tă­tori ra­re­ori sunt concediați. Per­mi­teți-mi să ex­plic. De șa­se ani stu­di­ez hă­rțu­i­rea se­xua­lă în zo­na ști­i­nți­fi­că și mă stră­du­i­esc să îi spo­resc vi­zi­bi­li­ta­tea. Am dis­cu­tat cu pes­te o mie de oa­meni, am luat zeci de in­ter­vi­uri, am co­la­bo­rat cu oa­meni din di­ver­se dis­ci­pli­ne. Am ți­nut pre­le­geri pe ace­as­tă te­mă și am de­pus măr­tu­rie în fața Con­gre­su­lui ame­ri­can. Ia­tă ce ara­tă stu­di­i­le:

• În gru­pu­ri­le noas­tre de cer­ce­ta­re, mai mult fe­mei­le de­cât băr­ba­ţii au ra­por­tat ca­zuri de hăr­ţu­i­re și agre­si­u­ne se­xua­lă – ce­ea ce re­flec­tă si­tua­ţia din so­ci­e­ta­te în ge­ne­ral.

• Expe­ri­en­ţe­le fe­mei­lor în ma­te­rie de aba­teri se­xua­le în tim­pul mun­cii ști­in­ţi­fi­ce de te­ren au fost nu doar mai nu­me­roa­se, ci și mai gra­ve de­cât ale băr­ba­ţi­lor. Vic­ti­me­le-fe­mei au fost vi­za­te mai des de su­pe­ri­o­rii ie­rar­hici și au sim­ţit că nu se pot opu­ne și nu pot re­fu­za. Pu­ţini in­di­vi­zi erau co­nști­en­ţi de exis­ten­ţa unei po­li­tici împo­tri­va hăr­ţu­i­rii se­xua­le sau a unei me­to­de de ra­por­ta­re; și mai pu­ţini au îndrăz­nit să-și ra­por­te­ze expe­ri­en­ţe­le.

• Cer­ce­tă­to­rii ca­re sunt hăr­ţu­i­ţi ris­că să su­por­te con­se­cin­ţe im­por­tan­te asu­pra ca­ri­e­rei lor, de la mu­ta­rea în alt post si­mi­lar la evi­ta­rea unor eveni­men­te pro­fe­si­o­na­le sau chiar pă­ră­si­rea pro­fe­si­ei, pen­tru că nu se mai simt în si­gu­ran­ţă.

De prea mul­te ori, po­ves­tea es­te ace­e­ași: un băr­bat hăr­ţu­i­ește se­xual o fe­meie, fe­meia ra­por­te­a­ză si­tua­ţia și i se spu­ne „așa e via­ţa”. Exis­tă va­ria­ţi­uni pe ace­e­ași te­mă: fe­mei ca­re hăr­ţu­i­esc fe­mei, oa­meni ca­re-i hăr­ţu­i­esc pe cei ca­re nu li se pa­re că se con­for­me­a­ză su­fi­ci­ent cu ro­lul lor de gen, fe­mei de cu­loa­re ca­re su­fe­ră un ames­tec to­xic de hăr­ţu­i­re ra­sia­lă și de gen. Vre­ţi o po­ves­te des­pre fe­mei lua­te în râs când au ne­voie să uri­ne­ze sau ri­di­cu­li­za­te pe motive de greu­ta­te pen­tru că mă­nâncă la ci­nă? Am așa ce­va. Sau des­pre un băr­bat ca­re are o aman­tă, iar stu­den­ţii ca­re fac te­ren cu el tre­bu­ie să ţi­nă se­cre­tul fa­ţă de so­ţia și co­pi­ii lui ră­mași aca­să? Și din aces­tea am câte­va. Aproa­pe toa­te per­soa­ne­le de cu­loa­re și fe­mei­le al­be cu ca­re am vor­bit pen­tru un proi­ect de astro­no­mie și pla­ne­to­lo­gie mi-au po­ves­tit că li s-a spus de că­tre co­le­gi că fu­se­se­ră an­ga­ja­te doar pen­tru că erau de cu­loa­re sau fe­mei, cu su­bînţe­le­sul că în do­me­ni­ul știinţific erau nu­le.

În ul­ti­mii câţi­va ani, și-au fă­cut pu­bli­ce expe­ri­en­ţe­le mai mul­ţi oa­meni de știinţă cu­ra­joși: aca­de­mi­ci­eni de re­nu­me au fost acu­za­ţi de hăr­ţu­i­re se­xua­lă de că­tre stu­den­te sau co­le­ge, cer­ce­ta­ţi, apoi tri­miși în con­ce­diu sau obli­ga­ţi să de­mi­si­o­ne­ze. Acum îi știm: Geo Mar­cy, Brian Ri­chmond, Da­vid Mar­chant, Chris­tian Ott, prin­tre alţii (dre­ap­ta). Ei ave­au o ca­ri­e­ră înflo­ri­toa­re, în timp ce vic­ti­me­le se lup­tau să re­zis­te. Chiar și du­pă ra­por­ta­rea abu­zu­ri­lor și pu­bli­ca­rea po­vești­lor, a du­rat la nes­fârșit până să su­por­te re­per­cu­si­u­ni­le. Și – ce­ea ce

DE ATÂTEA LUNI, NU M AM DUS NICI MĂ­CAR O DA­TĂ LA CUL­CA­RE ÎNTRE­BÂNDU MĂ CA­RE OM DE ȘTIINŢĂ VA FI CON­CE­DIAT PEN­TRU CĂ HĂRŢUITORII

DIN ME­DI­UL ȘTIINŢIFIC RA­RE­ORI SUNT CONCEDIAŢI.

es­te, poa­te, mai im­por­tant – ra­re­ori vic­ti­me­le au pri­mit re­cu­noaște­rea pe ca­re o me­ri­tau.

În me­di­ul ști­i­nți­fic, o ra­di­o­gra­fie a hă­rțu­i­rii se­xua­le se con­frun­tă cu mai mul­te pi­e­dici. Pri­ma es­te mi­tul că făp­tașii, în ma­re par­te băr­bați, au abi­li­tăți extraordinare de ofe­rit ști­i­nței. A do­ua es­te ide­ea că re­per­cu­si­u­ni­le asu­pra făp­tașu­lui s-ar pu­tea răs­frânge ne­plă­cut și asu­pra sta­gia­ri­lor, așa că mai bi­ne evi­tăm ori­ce con­se­ci­nțe (Asta aud în spe­cial când făp­tașul pri­mește mul­te fi­na­nțări de la stat). În sfârșit, fe­lul în ca­re in­ter­pre­te­a­ză ma­jo­ri­ta­tea uni­ver­si­tăți­lor de­fi­niția ju­ri­di­că a hă­rțu­i­rii se­xua­le re­du­ce șan­se­le de suc­ces ale vic­ti­me­lor – așa că, la sfârși­tul unei an­che­te epu­i­zan­te, mul­te tre­bu­ie să su­por­te în con­ti­nua­re un me­diu de lu­cru os­til.

Să le luăm pe rând.

Cei ca­re co­mit aba­teri se­xua­le chiar fac pro­gre­se ști­i­nți­fi­ce ca­re nu s-ar pro­du­ce fă­ră ei? Mi se pa­re mai pro­ba­bil să se fa­că pro­gre­se mai mari într-un me­diu cu mai puțini agre­sori, ca­re li­mi­te­a­ză po­si­bi­li­tăți­le vic­ti­me­lor. Când ești ne­voit să îți ocu­pi o par­te din crei­er cu stre­sul de la mun­că – de la avan­suri ne­do­ri­te la a fi mar­tor la abu­zuri între co­le­gi –, ai mai puțin de ofe­rit ști­i­nței. Da­că pe­dep­sim făp­tașii, mai ales re­tră­gându-le fi­na­nță­ri­le, nu vor avea de su­fe­rit stu­de­nții lor? Mă întreb câți mas­te­ran­zi nu s-ar des­cur­ca mai bi­ne da­că ar scă­pa de pre­si­u­nea de a lu­cra pen­tru un hă­rțu­i­tor. În lup­ta lor cu pro­ble­ma, age­nți­i­le fe­de­ra­le de fi­na­nța­re din S.U.A. au înce­put să gă­se­as­că soluții, prin­tre ca­re nu­mi­rea unui alt cer­ce­tă­tor-șef da­că pri­mul nu poa­te con­ti­nua. Proi­ec­tul nu moa­re, iar stu­de­nții și per­so­na­lul nu ră­mân fă­ră lu­cru. Înde­păr­ta­rea făp­tașu­lui din proi­ect apă­ră și re­pu­tația su­bor­do­nați­lor; puțini își do­resc ca lu­cră­ri­le lor pu­bli­ca­te să fie pă­ta­te de nu­me­le unui pră­dă­tor se­xual cu­nos­cut.

Cea mai spi­noa­să es­te ul­ti­ma problemă: de ce nu fa­cem ni­mic când știm că exis­tă în cer­cul nos­tru ast­fel de oa­meni? Până acum, con­se­ci­nțe­le pen­tru cer­ce­tă­to­rii pră­dă­tori au fost puți­ne și ra­re. În me­di­ul aca­de­mic se ad­mi­nis­tre­a­ză frec­vent san­cți­uni de ge­nul „ga­ta cu mas­te­ran­zii de sex fe­mi­nin” sau „fă­ră pre­da­re la cur­suri pre-mas­te­ra­le” sau „vă ru­găm să lu­crați de aca­să”. Sunt pe­dep­se blânde în cel mai bun caz, dar ca­te­dre­le nu știu prea bi­ne ce alte opți­uni au – iar uni­ver­si­tăți­le îngreu­nea­ză pro­ce­du­ra de con­ce­di­e­re a pro­fe­so­ri­lor. Insti­tuți­i­le știu că, în ge­ne­ral, făp­tașii au mai mul­te re­sur­se de­cât vic­ti­me­le și că le pot da în ju­de­ca­tă da­că sunt concediați. Fi­nan­ciar vor­bind, es­te mai ren­ta­bil să nu iei mă­suri, chiar da­că per­soa­na e vi­no­va­tă.

NE SCĂ­PĂM PU­TEM NU­MAI MULȚUMI DE CEI SĂ MAI

SCANDALOȘI, DE HARVEY

WEINSTEIN-II PRO­FE­SI­EI. SAU

PU­TEM FO­LO­SI OCA­ZIA DE A

DEMARA O S CHIMBARE RE­AL Ă .

Așa­dar, aici ne aflăm în pre­zent: în mul­te pro­fe­sii, abu­zul se­xual e mo­tiv de con­ce­di­e­re. În me­di­ul ști­i­nți­fic, mai rar. Ba mai mult, nu­me­roși an­ga­ja­tori din do­me­niu sta­bi­lesc stan­dar­dul de com­por­ta­ment la lo­cul de mun­că pe ba­za de­fi­niți­ei ju­ri­di­ce a hă­rțu­i­rii se­xua­le. Da­că până aco­lo tre­bu­ie să se ajun­gă înain­te ca un com­por­ta­ment dez­gus­tă­tor să fie con­si­de­rat aba­te­re de uni­ver­si­ta­te, in­sti­tut sau stație de cer­ce­ta­re, înse­am­nă că tre­bu­ie să se me­ar­gă des­tul de de­par­te. Până aco­lo es­te loc de o ga­mă enor­mă de com­por­ta­men­te ne­res­pec­tu­oa­se și chiar ame­ni­nță­toa­re ca­re sca­pă ne­san­cți­o­na­te, chiar da­că afec­te­a­ză ca­ri­e­re­le vic­ti­me­lor și ale mar­to­ri­lor și frânea­ză pro­gre­sul ști­i­nți­fic.

Ia­tă ade­vă­ra­ta între­ba­re pe ca­re tre­bu­ie să și-o pu­nă oa­me­nii de ști­i­nță de azi: ce cul­tu­ră vrem să cre­ăm? Ne pu­tem mulțumi să scă­păm nu­mai de cei mai scandaloși, de Harvey Weinstein-ii pro­fe­si­ei. Sau pu­tem fo­lo­si oca­zia de a de­fini mai clar com­por­ta­men­te­le-problemă. Să nu mai ac­cep­tăm com­por­ta­men­te păr­ti­ni­toa­re față de mi­no­ri­tăți­le de gen, ra­sia­le sau se­xua­le. Să nu mai fie o problemă ex­pu­ne­rea ce­lor ca­re-și fo­lo­sesc po­ziția ca să do­mi­ne și să ex­ploa­te­ze, în loc să încu­ra­je­ze și să îndru­me.

Cer­ce­ta­rea mea su­ge­re­a­ză cum se poa­te iniția ace­as­tă schim­ba­re. Când li­de­rii me­di­i­lor de lu­cru ști­i­nți­fi­ce stau de vor­bă cu anga­jații și stu­de­nții pen­tru a crea un cod de con­du­i­tă, apoi îl apli­că și im­pun con­se­ci­nțe re­a­le, re­zul­tă mai puți­ne aba­teri – și o so­luție mai bu­nă pen­tru vic­ti­me, da­că to­tuși se întâmplă.

Da­că chiar ne do­rim un spațiu al me­ri­to­crați­ei, ca­re să încu­ra­je­ze ce­le mai in­te­re­san­te și ino­va­toa­re cer­ce­tări, tre­bu­ie să con­stru­im o cul­tu­ră ca­re la­să loc pen­tru mai mul­te ti­puri de oa­meni. Pen­tru a fa­ce față pro­vo­că­ri­lor com­ple­xe ale se­co­lu­lui al XXI-lea, vom avea ne­voie ca fi­e­ca­re om de ști­i­nță să dea tot ce are mai bun. Ce­ea ce nu se va întâmpla de­cât în cel mai bun me­diu de lu­cru.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.