Misiunea CassiniHuygens a dezvăluit indicii tentante despre posibilitatea vieții pe Saturn.
MISIUNEA CASSINI-HUYGENS A DEZVĂLUIT INDICII TENTANTE DESPRE POSIBILITATEA VIEȚII PE SATURN.
DUPĂ CE A PUBLICAT IMAGINI superbe, nemaivăzute cu sistemul solar și a furnizat noi perspective asupra posibilității vieții pe unii dintre sateliții lui Saturn, misiunea Cassini-Huygens e considerată un succes desăvârșit. Apogeul unui vechi vis, misiunea a fost rezultatul unei colaborări strânse între trei agenții spațiale: Administrația Națională pentru Aeronautică și Spațiu (NASA) din Statele Unite, Agenția Spațială Europeană (ESA) și Agenzia Spaziale Italiana (ASI). Misiunea a colectat cantități uriașe de date, conducând la descoperiri importante care susțin explorarea mai departe a spațiului și confirmă ceea ce oamenii de știință sesizează deja: se întrevăd schimbări care ne vor transforma viziunea asupra cosmosului.
Povestea lui Cassini începe acum mai bine de 30 de ani cu un schimb de idei între doi oameni de știință dedicați cooperării internaționale. Unul era astronomul chinez Wing-Huen Ip, cândva cercetător la Institutul Max Planck pentru Aeronomie din Germania (acum Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar), care plănuia să lanseze un satelit artificial în jurul lui Saturn. Celălalt era omul de știință francez Daniel Gautier, care prezentase deja agenției spațiale din țara sa, Centre National d’Études Spatiales (CNES), o propunere pentru o sondă concepută să intre în atmosfera lui Titan, unul dintre sateliții lui Saturn.
A fost ideea lui Ip să denumească misiunea după Giovanni Cassini, un astronom, matematician și inginer italian și director al Observatorului din Paris din 1671 până la moartea sa, în 1712. Cassini a descoperit patru dintre sateliții lui Saturn (Iapetus, Dione, Rhea și Tethys) și a descris diviziunea inelelor sale.
Misiunea de construire a navei spațiale Cassini și a sondei Huygens (denumită după astronomul olandez Christiaan Huygens) avea să fie un efort de echipă. ESA s-a ocupat de construcția sondei, NASA a construit satelitul, iar ASI a construit antena uriașă a navei. Colosal de costisitoare și dificilă din punct de vedere științific și tehnic, misiunea a fost pe punctul de a fi anulată de mai multe ori. În ciuda defecțiunilor mecanice de ultim moment și a condițiilor meteo care au forțat amânarea, la 15 octombrie 1997, o rachetă Titan s-a lansat de la Cape Canaveral, Florida, trimițând nava spațială și sonda atașată în călătoria către Saturn. A fost nevoie de șapte ani pentru ca nava să călătorească până la Saturn, plus alți 13 ani pentru explorarea spațială.
Măsurând 6,7 m în înălțime, puțin peste 4 m în lățime și cântărind 5.712 kg, Cassini a fost una dintre cele mai grele nave spațiale lansate vreodată. Pentru a ajunge până la Saturn cu o cantitate minimă de combustibil, nava spațială a avut nevoie să fie ajutată de gravitația altor planete. Planul de zbor a necesitat ca planetele implicate să fie aliniate într-un anumit mod. Nava spațială a survolat Venus de două ori, Pământul o dată și Jupiter o dată (în această ordine) pentru a căpăta viteza necesară ca să ajungă pe orbita lui Saturn la 30 iunie 2004.
Aproape șase luni mai târziu, în ajunul Crăciunului, sonda Huygens, lată de vreo 2,7 m și cântărind 318 kg, s-a detașat de Cassini și a coborât pe Titan, aterizând la 14 ianuarie 2005. Huygens a fost proiectată să reziste pătrunderii la temperatură ridicată prin atmosfera lui Titan; a supraviețuit timp de peste 72 de minute după aterizare, transmițând date către Cassini în tot acest timp. Zona de aterizare a fost o
suprafață solidă și plană acoperită cu pietricele, probabil făcute din gheață. Atmosfera înconjurătoare era colorată de o ceață portocalie considerată a fi alcătuită din substanțe organice.
Metanul alcătuiește cam 5% din atmosfera lui Titan și pare să joace același rol ca apa pe Pământ. Deși satelitul e supus unor temperaturi de -179° Celsius, Titan are multe asemănări cu Terra. După evaluarea datelor misiunii, cercetătorii de la Universitatea Cornell din SUA au aflat că se produce acid cianhidric ca urmare a interacțiunii cu lumina solară în atmosfera densă a satelitului și că ar putea exista o formă de viață planetară timpurie.
ÎN TIMPUL CELOR 13 ANI de explorare, Cassini a dezvăluit tot felul de aspecte necunoscute ale lui Saturn, care e de 764 ori mai mare decât Pământul. Nava spațială a descoperit câțiva noi sateliți, printre care Methone, Pallene, Anthe, Daphnis și Aegaeon. Au fost descoperite și aurore la poli și uragane gigantice – unul cu un diametru de aproape 8.000 km a fost observat în emisfera sudică.
Datorită lui Cassini, acum cunoaștem grosimea inelelor lui Saturn și compoziția fragmentelor sale de gheață, praf și roci. Cele mai uluitoare descoperiri ale misiunii Cassini-Huygens vin de pe Titan și de pe unii dintre ceilalți sateliți ai lui Saturn.
Un ocean care ar putea conține germenii unei vieți primitive se află sub scoarța înghețată a lui Enceladus, al șaselea satelit ca mărime al lui Saturn. Fotografiile făcute de camerele de la bordul lui Cassini în timpul orbitării arată jeturi de particule de gheață și vapori de apă care sunt aruncate din orificii hidrotermale de pe fundul oceanului satelitului. Dione, un satelit înghețat, are faleze de gheață și ioni rari de oxigen molecular care confirmă prezența unei atmosfere extrem de rarefiate. Compușii de hidrogen și carbon, ingredientele de bază ale vieții, se găsesc pe cel mai straniu satelit dintre toți, Hyperion. La 15 septembrie 2017, nava spațială Cassini și-a luat adio de la univers. Misiunea fiind terminată și combustibilul aproape epuizat, programatorii l-au trimis într-o intrare controlată în atmosfera lui Saturn pentru a fi incinerat, evitând astfel o potențială contaminare a sateliților planetei. Cu toate acestea, multe dintre datele sale sunt încă neexaminate și probabil vor produce multe alte revelații extraordinare în anii care vor urma.