Mi­si­u­nea Cas­si­niHuy­gens a dez­vă­lu­it in­di­cii ten­tan­te des­pre po­si­bi­li­ta­tea vi­eții pe Sa­turn.

MI­SI­U­NEA CASSINI-HUYGENS A DEZ­VĂ­LU­IT IN­DI­CII TEN­TAN­TE DES­PRE PO­SI­BI­LI­TA­TEA VI­EȚII PE SA­TURN.

National Geographic Romania - - Sumar - TEXT: EVA VAN DEN BERG

DU­PĂ CE A PU­BLI­CAT IMA­GINI su­per­be, ne­mai­vă­zu­te cu sis­te­mul solar și a fur­ni­zat noi per­spec­ti­ve asu­pra po­si­bi­li­tății vi­eții pe unii din­tre sa­te­liții lui Sa­turn, mi­si­u­nea Cassini-Huygens e con­si­de­ra­tă un suc­ces de­să­vârșit. Apo­geul unui ve­chi vis, mi­si­u­nea a fost re­zul­ta­tul unei co­la­bo­rări strânse între trei age­nții spația­le: Admi­nis­trația Nați­o­na­lă pen­tru Ae­ro­nau­ti­că și Spațiu (NASA) din Sta­te­le Uni­te, Age­nția Spația­lă Eu­ro­pe­a­nă (ESA) și Agen­zia Spa­zia­le Ita­lia­na (ASI). Mi­si­u­nea a co­lec­tat can­ti­tăți uriașe de da­te, con­du­când la des­co­pe­riri im­por­tan­te ca­re su­sțin ex­plo­ra­rea mai de­par­te a spați­u­lui și con­fir­mă ce­ea ce oa­me­nii de ști­i­nță se­si­ze­a­ză de­ja: se între­văd schim­bări ca­re ne vor tran­sfor­ma vi­zi­u­nea asu­pra cos­mo­su­lui.

Po­ves­tea lui Cassini înce­pe acum mai bi­ne de 30 de ani cu un schimb de idei între doi oa­meni de ști­i­nță de­di­cați coo­pe­ră­rii in­ter­nați­o­na­le. Unul era astro­no­mul chi­nez Wing-Huen Ip, când­va cer­ce­tă­tor la Insti­tu­tul Max Plan­ck pen­tru Ae­ro­no­mie din Ger­ma­nia (acum Insti­tu­tul Max Plan­ck pen­tru Cer­ce­ta­rea Sis­te­mu­lui Solar), ca­re plă­nu­ia să lan­se­ze un sa­te­lit ar­ti­fi­cial în ju­rul lui Sa­turn. Ce­lă­lalt era omul de ști­i­nță fran­cez Da­ni­el Gau­ti­er, ca­re pre­zen­ta­se de­ja age­nți­ei spația­le din ța­ra sa, Cen­tre Na­ti­o­nal d’Étu­des Spa­tia­les (CNES), o pro­pu­ne­re pen­tru o son­dă con­ce­pu­tă să in­tre în at­mos­fe­ra lui Ti­tan, unul din­tre sa­te­liții lui Sa­turn.

A fost ide­ea lui Ip să de­nu­me­as­că mi­si­u­nea du­pă Gi­o­vanni Cassini, un astro­nom, ma­te­ma­ti­cian și in­gi­ner ita­lian și di­rec­tor al Obser­va­to­ru­lui din Pa­ris din 1671 până la moar­tea sa, în 1712. Cassini a des­co­pe­rit pa­tru din­tre sa­te­liții lui Sa­turn (Ia­pe­tus, Di­o­ne, Rhea și Tet­hys) și a des­cris di­vi­zi­u­nea ine­le­lor sa­le.

Mi­si­u­nea de con­stru­i­re a na­vei spația­le Cassini și a son­dei Huygens (de­nu­mi­tă du­pă astro­no­mul olan­dez Chris­tiaan Huygens) avea să fie un efort de echi­pă. ESA s-a ocu­pat de con­stru­cția son­dei, NASA a con­stru­it sa­te­li­tul, iar ASI a con­stru­it an­te­na uriașă a na­vei. Co­lo­sal de cos­ti­si­toa­re și di­fi­ci­lă din punct de ve­de­re ști­i­nți­fic și teh­nic, mi­si­u­nea a fost pe punc­tul de a fi anu­la­tă de mai mul­te ori. În ci­u­da de­fe­cți­u­ni­lor me­ca­ni­ce de ul­tim mo­ment și a con­diți­i­lor me­teo ca­re au fo­rțat amâna­rea, la 15 oc­tom­brie 1997, o ra­che­tă Ti­tan s-a lan­sat de la Ca­pe Ca­na­ve­ral, Florida, tri­mițând na­va spația­lă și son­da atașa­tă în că­lă­to­ria că­tre Sa­turn. A fost ne­voie de șap­te ani pen­tru ca na­va să că­lă­to­re­as­că până la Sa­turn, plus alți 13 ani pen­tru ex­plo­ra­rea spația­lă.

Mă­su­rând 6,7 m în înă­lți­me, puțin pes­te 4 m în lăți­me și cântă­rind 5.712 kg, Cassini a fost una din­tre ce­le mai gre­le na­ve spația­le lan­sa­te vre­o­da­tă. Pen­tru a ajunge până la Sa­turn cu o can­ti­ta­te mi­ni­mă de com­bus­ti­bil, na­va spația­lă a avut ne­voie să fie aju­ta­tă de gra­vi­tația altor pla­ne­te. Pla­nul de zbor a ne­ce­si­tat ca pla­ne­te­le im­pli­ca­te să fie ali­nia­te într-un anu­mit mod. Na­va spația­lă a sur­vo­lat Ve­nus de do­uă ori, Pă­mântul o da­tă și Ju­pi­ter o da­tă (în ace­as­tă or­di­ne) pen­tru a că­pă­ta vi­te­za ne­ce­sa­ră ca să ajun­gă pe or­bi­ta lui Sa­turn la 30 iu­nie 2004.

Aproa­pe șa­se luni mai târziu, în aju­nul Cră­ci­u­nu­lui, son­da Huygens, la­tă de vreo 2,7 m și cântă­rind 318 kg, s-a de­tașat de Cassini și a co­bo­rât pe Ti­tan, ate­ri­zând la 14 ia­nua­rie 2005. Huygens a fost proi­ec­ta­tă să re­zis­te pă­trun­de­rii la tem­pe­ra­tu­ră ri­di­ca­tă prin at­mos­fe­ra lui Ti­tan; a su­pra­vi­ețu­it timp de pes­te 72 de mi­nu­te du­pă ate­ri­za­re, tran­smițând da­te că­tre Cassini în tot acest timp. Zo­na de ate­ri­za­re a fost o

su­pra­față so­li­dă și pla­nă aco­pe­ri­tă cu pi­e­tri­ce­le, pro­ba­bil fă­cu­te din ghe­ață. At­mos­fe­ra încon­ju­ră­toa­re era co­lo­ra­tă de o ce­ață por­to­ca­lie con­si­de­ra­tă a fi al­că­tu­i­tă din sub­sta­nțe or­ga­ni­ce.

Me­ta­nul al­că­tu­i­ește cam 5% din at­mos­fe­ra lui Ti­tan și pa­re să joa­ce ace­lași rol ca apa pe Pă­mânt. Deși sa­te­li­tul e su­pus unor tem­pe­ra­turi de -179° Cel­si­us, Ti­tan are mul­te ase­mă­nări cu Ter­ra. Du­pă eva­lua­rea da­te­lor mi­si­u­nii, cer­ce­tă­to­rii de la Uni­ver­si­ta­tea Cor­nell din SUA au aflat că se pro­du­ce acid cian­hi­dric ca ur­ma­re a in­te­ra­cți­u­nii cu lu­mi­na so­la­ră în at­mos­fe­ra den­să a sa­te­li­tu­lui și că ar pu­tea exis­ta o for­mă de viață pla­ne­ta­ră tim­pu­rie.

ÎN TIM­PUL CE­LOR 13 ANI de ex­plo­ra­re, Cassini a dez­vă­lu­it tot fe­lul de as­pec­te ne­cu­nos­cu­te ale lui Sa­turn, ca­re e de 764 ori mai ma­re de­cât Pă­mântul. Na­va spația­lă a des­co­pe­rit câți­va noi sa­te­liți, prin­tre ca­re Met­ho­ne, Pal­le­ne, Anthe, Dap­hnis și Ae­ga­e­on. Au fost des­co­pe­ri­te și au­ro­re la po­li și ura­ga­ne gi­gan­ti­ce – unul cu un dia­me­tru de aproa­pe 8.000 km a fost ob­ser­vat în emis­fe­ra su­di­că.

Da­to­ri­tă lui Cassini, acum cu­noaștem gro­si­mea ine­le­lor lui Sa­turn și com­po­ziția frag­men­te­lor sa­le de ghe­ață, praf și roci. Ce­le mai ulu­i­toa­re des­co­pe­riri ale mi­si­u­nii Cassini-Huygens vin de pe Ti­tan și de pe unii din­tre cei­la­lți sa­te­liți ai lui Sa­turn.

Un oce­an ca­re ar pu­tea co­nți­ne ger­me­nii unei vi­eți pri­mi­ti­ve se află sub scoa­rța îngheța­tă a lui Ence­la­dus, al șaselea sa­te­lit ca mă­ri­me al lui Sa­turn. Fo­to­gra­fi­i­le fă­cu­te de ca­me­re­le de la bor­dul lui Cassini în tim­pul or­bi­tă­rii ara­tă je­turi de par­ti­cu­le de ghe­ață și va­pori de apă ca­re sunt arun­ca­te din ori­fi­cii hi­dro­ter­ma­le de pe fun­dul oce­a­nu­lui sa­te­li­tu­lui. Di­o­ne, un sa­te­lit înghețat, are fa­le­ze de ghe­ață și ioni rari de oxi­gen mo­le­cu­lar ca­re con­fir­mă pre­ze­nța unei at­mos­fe­re ex­trem de ra­re­fia­te. Com­pușii de hi­dro­gen și car­bon, in­gre­di­en­te­le de ba­ză ale vi­eții, se gă­sesc pe cel mai stra­niu sa­te­lit din­tre toți, Hy­pe­ri­on. La 15 sep­tem­brie 2017, na­va spația­lă Cassini și-a luat adio de la uni­vers. Mi­si­u­nea fi­ind ter­mi­na­tă și com­bus­ti­bi­lul aproa­pe epu­i­zat, pro­gra­ma­to­rii l-au tri­mis într-o in­tra­re con­tro­la­tă în at­mos­fe­ra lui Sa­turn pen­tru a fi in­ci­ne­rat, evi­tând ast­fel o po­te­nția­lă con­ta­mi­na­re a sa­te­liți­lor pla­ne­tei. Cu toa­te aces­tea, mul­te din­tre da­te­le sa­le sunt încă ne­e­xa­mi­na­te și pro­ba­bil vor pro­du­ce mul­te alte re­ve­lații extraordinare în anii ca­re vor ur­ma.

ILUSTRAȚIE: NASA/JPL-CALTECH

Cassini că­lă­to­rește pe lângă emis­fe­ra nor­di­că a lui Sa­turn, ca­re e de 764 de ori mai ma­re de­cât Pă­mântul.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.