Suntem atât de oribili pe cât ne arătăm online?
NU NATURA UMANĂ BRUTALĂ GENEREAZĂ POSTĂRI ŞI TWEETURI URÂTE, SPUNE AUTORUL. ÎNSĂ CONTEAZĂ MODUL ÎN CARE AM EVOLUAT.
Nu natura umană e cea care generează postări agresive, dar evoluția joacă un rol în ele.
A„AR TREBUI SĂ ţi se taie beregata, iar cadavrul tău în putrefacţie, devorat de gângănii, să fie aruncat ca hrană mistreţilor”. Un utilizator anonim de Facebook i-a scris chestia asta – şi altele, de netipărit – lui Kyle Edmund, după ce britanicul, jucător profesionist de tenis, a pierdut un turneu din 2017.
După ce Mary Beard, profesoară de limbi clasice la Universitatea Cambridge, a vorbit despre modul în care bărbaţii au tot suprimat voci feminine de-a lungul istoriei, a primit ameninţări pe Twitter, dintre care una suna aşa: „O să-ţi tai capul şi o să-l violez”.
Anul acesta, de Ziua Memorială Martin Luther King, un utilizator anonim de Twitter l-a ridicat în slăvi pe omul care l-a ucis pe King în urmă cu 50 de ani: „Odihneşte-te în pace, James Earl Ray. Un adevărat luptător pentru rasa albă”. În aceeaşi lună, Donald Trump, preşedintele Statelor Unite, a scris pe Twitter că el are un „buton nuclear mult mai mare şi mai puternic” decât al lui Kim Jong Un. Formularea încununa săptămâni de dueluri în declaraţii prin care Trump îl numea pe
MODUL ÎN CARE EXPERIMENTĂM LUMEA E PUTERNIC MODELAT DE CEI ŞI CEEA CE NE ÎNCONJOARĂ, ZI DE ZI. IAR ACUM PUTEM AVEA MAI MULŢI PRIETENI VIRTUALI PE REŢELELE DE SOCIALIZARE
DECÂT REALI.
liderul nord-coreean „omul cu racheta” şi „nebunul”, iar Kim îl făcea pe Trump „gangster” şi „boşorog american senil, cu probleme mintale”.
ÎN ULTIMA VREME, internetul a devenit un loc foarte instabil. Agresivitatea pe reţelele de socializare a atins asemenea culmi, încât unii membri ai Camerei Reprezentanţilor SUA au propus să se marcheze în fiecare an o Zi Naţională a Politeții. Propunerea a stârnit reacţii politicoase, dar şi postări şi tweeturi pline de furie, bătăi de joc şi obscenităţi. Oare acest tip de agresivitate din reţelele de socializare ne arată natura umană – versiunea în care, în adâncul fiinţei noastre, suntem nişte bestii meschine şi belicoase? Nu.
E adevărat că numărul infracțiunilor generate de ură e în creştere, dezbinarea politică a atins cote-record, iar nivelul de vitriol din sfera publică, în special online, e substanţial. Dar nu pentru că reţelele de socializare ar fi descătuşat natura umană brutală.
În munca mea de antropolog evoluţionist, mi-am petrecut ani studiind şi scriind despre cum, în două milioane de ani, strămoşii noştri s-au transformat din grupuri de primate înarmate cu beţe şi pietre în creatori de mașini, rachete, opere de artă, naţiuni şi sisteme economice globale.
Cum am reuşit? Creierele ni s-au mărit, iar capacitatea de cooperare ni s-a dezvoltat exploziv. Suntem programaţi să lucrăm împreună, să ne formăm relaţii sociale şi să rezolvăm creativ problemele, împreună. Asta e moştenirea cu care am intrat cu toţii în secolul al XXI-lea.
Aş spune că nivelul crescut de agresivitate online se datorează unei combinaţii explozive între setul de abilităţi sociale umane evolutive, dezvoltarea reţelelor de socializare şi contextul politic şi economic în care ne aflăm – mix care a creat un spaţiu unde tot mai mulţi oameni pot aţâţa vâlvătăile agresivităţii şi insultelor.
DAŢI-MI VOIE SĂ EXPLIC. Ştim cu toţii axioma celor preocupați de dietă: „Eşti ceea ce mănânci”. Dar dacă vorbim despre comportament, putem spune: „Ești cel cu care te întâlneşti”. Modul în care percepem lumea noastră, o experimentăm şi acţionăm în ea, e puternic influenţat de cine şi ce ne înconjoară zi de zi: familie, comunitate, instituţii, credinţe şi modele de viaţă.
Aceste surse de influenţă ajung, cumva, până în neurobiologia noastră. Creierul şi corpul trec în permanenţă prin schimbări subtile, astfel încât modul în care percepem lumea este afectat și se mulează pe tiparele oamenilor și locurile de care ne considerăm
cel mai strâns legaţi.
Fenomenul are rădăcini evoluţionare adânci şi ne oferă ceea ce numim „realitatea împărtășită”. Conexiunea dintre minţi şi experienţe ne permite să împărţim spaţiul şi să lucrăm împreună eficient, într-o măsură mai mare decât majoritatea altor vietăți. În parte, așa am ajuns o specie cu un succes atât de mare.
Dar în acest sistem, „cel” din formula „cu care te întâlneşti” a început să se schimbe. În prezent, acest „cel” poate include mai mulţi prieteni virtuali din reţelele de socializare decât reali; mai multe informaţii absorbite prin Twitter, Facebook şi Instagram decât experienţe sociale fizice şi mai multe informații de la surse de ştiri 24/24 sponsorizate decât conversaţii cu alte ființe umane.
Trăim în societăţi complicate, structurate în jurul unor procese politice şi economice care generează inegalităţi majore şi ne deconectează. Această divizare generează, doar ea, o multitudine de prejudecăţi şi unghiuri moarte, care scindează oamenii. Modurile în care interacţionăm social, mai ales prin reţelele de socializare, se multiplică fix în momentul în care suntem tot mai divizaţi. Care ar putea fi consecinţele?
Istoric vorbind, am păstrat armonia dintre noi prin compasiune şi prietenie, precum și încurajând conectarea, atunci când ne întâlnim. Anonimatul și lipsa interacţiunii faţă-în-faţă pe platformele online elimină o parte esenţială din ecuaţia sociabilității umane – iar asta permite etalări tot mai frecvente şi mai grave ale agresivităţii. Acum e mai simplu ca niciodată să fii împotriva altora, mai ales împotriva celor cu care nu trebuie să te confrunţi faţă-în-faţă. Dacă agresorii nu suferă consecințe, agresivitatea, lipsa de decenţă şi, în general, răutatea în stare pură sunt încurajate să prolifereze pe reţelele de socializare.
ÎNTRUCÂT VOM CONTINUA să fim influenţaţi de cei cu care ne întâlnim virtual, următoarea întrebare e cu cine dorim să ne întâlnim. Ce fel de societate vrem să modelăm? Ce fel de societate vrem să ne modeleze? Cu alte cuvinte, cum modificăm acel „cine” care ne modelează creierele şi corpurile, astfel încât să reducem agresivitatea?
Noi, oamenii, am evoluat ca o specie de succes fiindcă avem un creier mare, care ne-a ajutat să relaționăm și să cooperăm în moduri mai complexe şi mai diverse decât orice alt animal. Capacitatea de a observa cum funcţionează lumea, de a ne imagina cum poate fi îmbunătăţită şi de a transforma apoi
DACĂ AGRESORII NU SUFERĂ CONSECINțE, AGRESIVITATEA, LIPSA DE DECENțĂ ŞI, ÎN GENERAL, RĂUTATEA ÎN STARE PURĂ AJUNG SĂ PROLIFEREZE PE REțELELE DE SOCIALIZARE.
viziunea în realitate (sau măcar a încerca) este trăsătura reprezentativă a omenirii. Şi aici e și soluţia problemei. Suntem dotaţi cu un set de abilităţi menite și să reducă agresivitatea, şi să încurajeze coeziunea.
Milenii de-a rândul, oamenii au acţionat colectiv ca să arate cu degetul şi să sancționeze acţiuni agresive antisociale, cum ar fi abuzul sau violenţa. În reţelele de socializare, unde trolul rămâne la distanţă şi anonim, chiar şi cele mai bine intenționate provocări individuale pot degenera într-un meci cu strigături. Dar poate că agresorii ar putea fi reduşi la tăcere mai eficient dacă s-ar confrunta cu o acţiune de grup – o reacţie raţională, colectivă, mai degrabă decât una pe cont propriu.
Gândiţi-vă la impactul unor mişcări ca #MeToo, Time’s Up sau Black Lives Matter. Uitaţi-vă la presiunea pusă pe organizațiile de presă ca să monitorizeze fenomenele de tip „fake news” şi instigările la ură. Sunt exemple excelente de cum putem influenţa mediul online, alimentând ce e pozitiv şi sancţionând ce e negativ. După atacul armat de la Liceul Marjory Stoneman Douglas din Florida, elevii activişti şi-au nominalizat trolii de pe Twitter şi i-au redus la tăcere. Mitingurile neo-naziste s-au împuţinat şi unele pagini de dreapta instigatoare au fost închise. Şi toate astea s-au întâmplat fiindcă mii de oameni li s-au opus şi au spus: „Gata, până aici!”
Da, se pare că lumea devine tot mai agresivă, dar nu fiindcă noi am fi agresivi, în fibra fiinţei noastre, ci fiindcă nu ne-am ridicat la unison ca să facem munca socială dificilă pe care o cere lumea contemporană. Asta înseamnă să sancţionăm abuzurile şi hărţuirea agresivă, încurajând în schimb atitudinile şi acţiunile pro-sociale. Asta trebuie să facem – atât în persoană, cât şi pe reţelele de socializare.
Agustín Fuentes, explorator şi bursier National Geographic, este profesor de antropologie la catedra Edmund P. Joyce a Universităţii Notre Dame.