Pe la so­ra mai mi­că

National Geographic Traveller Romania - - Editorial - — Că­tă­lin Gru­ia, re­dac­tor-șef

Gă­gău­zia, mi­e­zul no­pții, mu­zi­că la ma­xi­mum. Des­co­pe­rim că în com­ple­xul et­no un­de ne-am ca­zat are loc o nun­tă în noap­tea asta. Sunt cu fo­to­gra­ful Cos­tas Du­mi­tres­cu, într-un tur prin Republica Moldova. Și cum nu poa­te fi vor­ba des­pre somn cu bo­xe­le ce­le mari sub fe­re­as­tră, ne tra­gem mai la o mar­gi­ne, cu o sti­clă de vin de Com­rad. Și ia­tă că apa­re un domn, abți­gu­it bi­ne, îmbră­cat le­jer, în con­trast plă­cut cu res­tul nun­tași­lor, scoși ca din cu­tie. Se re­co­man­dă: Ana­tol, pa­tron, și se așa­ză la ma­sa noas­tră.

Vor­bim noi, vor­bim, adi­că mai mult el, ca­re își po­ves­tește viața, cu vi­o­le­nță de lim­baj și ges­turi. Pe bi­e­tul Cos­tas, ca­re e pe mar­gi­nea din­spre el a me­sei, îl tot îmbrățișe­a­ză și-l lo­vește ami­cal pes­te braț. Ze­ce ani Ana­tol a um­blat la mun­că, prin toa­tă Eu­ro­pa. A învățat să ci­te­as­că oa­me­nii, ne exem­pli­fi­că din trăi­te că por­tu­ghe­zii sunt nai­vi, ita­li­e­nii – des­tul de co­re­cți, cu con­diția să nu te arăți slab, că ime­diat te tund, ne­mții sunt reci – nici nu vor să ai­bă de-a fa­ce cu ti­ne din se­cun­da în ca­re îți simt ac­cen­tul. Dar cel mai bi­ne tot aca­să e.

– Ca­re-i bai­ul cu Moldova? îl întreb.

– O fa­tă, fie ea și cea mai fru­moa­să, da­că nu are un fra­te mai ma­re, tot se fa­ce cur­vă. Fă­ră spri­jin, fă­ră o vor­bă bu­nă, fă­ră exem­plu, fă­ră edu­cație, cum să te for­me­zi, cum să-i dai înain­te?

– Și ce o să se întâmple în vi­i­tor?

– Ori ne pu­nem pe mun­că, și atunci va fi bi­ne. Ori nu – și ne ia dra­cu’. Știi ce fa­ce mol­do­ve­a­nul când nu mai are ni­ci­un leu? Schim­bă 100 $.

În ul­ti­mii 15 ani, aproa­pe ju­mă­ta­te din po­pu­lație s-a ex­pa­triat. Puțini se întorc, dar tri­mit bani ce­lor de aca­să. O altă par­te, ca și în Ro­mânia, e asis­ta­tă so­cial, la pen­sie sau aște­ap­tă pâi­nea de la bu­ge­tul de stat.

To­tuși, mă lă­mu­rește apă­sat Ana­tol, emi­grația asta ma­si­vă e cel mai bun lu­cru ca­re se pu­tea întâmpla. „Este o școa­lă (fie ea și de co­re­cție) ca­re ne va schim­ba min­tea.”

E Ma­rea Mână ca­re învârte fă­că­lețul în mă­mă­li­gă, să nu se fa­că co­co­loașe în glo­ba­li­za­re.

Abia du­pă întâlni­rea cu Ana­tol pot spu­ne că mi-a că­zut de pe ochi vă­lul să­mă­nă­to­rist cu ca­re am por­nit în ace­as­tă ex­cur­sie. El m-a fă­cut să văd și fața încrun­ta­tă a su­ro­rii noas­tre mai mici de din­co­lo de Prut. Și mi-a fă­cut-o mai dra­gă, mai apro­pia­tă.

În sa­la ci­ne­ma­to­gra­fu­lui sub­te­ran din Cri­co­va am învățat să re­cu­nosc un spu­mant de ca­li­ta­te: bu­le­le să fie mici și să ia­să în li­nie dre­ap­tă.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.