Rezervația Cheile Turzii

Poteca domoală care străbate defileul avea sub jumătate de metru lățime în urmă cu trei decenii. Acum are aproape doi metri, lărgită de tălpile, de la an la an tot mai numeroase, ale vizitatorilor care se plimbă de-a lungul celor aproape doi kilometri ai cheilor cu cei mai înalți pereți (circa 200 de metri) din Munții Apuseni.

Datorită importanței ştiințifice şi a frumuseților sălbatice, Cheile Turzii au fost declarate rezervație naturală încă din 1938. Impresionanta despicătură a muntelui, fierăstruită în perioada jurasică de Pârâul Hăşdate, atrage turişti de toate felurile, de la pantofari de oraş târşâind alene o oră de plimbare până la alplinişti hârşiți, în bocanci de ultimă generație, care merg ață la cele peste 300 de trasee pitonate de alpinism şi escaladă, sau urcă fluierând pe colțurile stâncoase, precum Colțul Cetății sau Colțul Saşil. Flora regiunii cuprinde peste 1.000 de specii floristice. Și fauna e bogată, în special în lilieci, amfibieni, păsări, reptile şi peşți, dar pot fi zărite şi vulpea, jderul de piatră sau nevăstuica. Relieful carstic e la el acasă. Cele mai cunoscute peşteri sunt Cetățeaua Mare, Cetățeaua Mică, Peştera Liliecilor, Peştera Feciorilor, Peştera Hornarilor şi Peştera lui Anton.