Prinde momentul de grație al începuturilor.

PRINDE MOMENTUL DE GRAȚIE AL ÎNCEPUTURILOR.

GÂNDUL ĂSTA ÎMI TOT DĂDEA TÂRCOALE DE CEVA VREME: DACĂ M-AȘ MUTA ÎN REPUBLICA MOLDOVA? Să mă explic. Sunt optimist că România o să se dezvolte, dădăcită și protejată sub aripa de cloșcă a Uniunii Europene. Dar intratul în rândul lumii civilizate vine cu bune și rele. Stabilitatea, ordinea și banii sunt minunate, însă tind să te ferece cu lanțuri aurite la locomotiva unui ritm de viață tot mai alert. Și în goana asta, eu simt cum ne fuge de sub picioare liniștea și fericirea adevărate, că oriunde ne lovim de comercial și artificial ne cad bucăți din suflet.

Fără să știu mai nimic despre Republica Moldova, îmi imaginam așa: iată o țară aproape și totuși Dincolo, între ruși și occidentali, a noastră și totuși străină, un univers de limbă, cultură și istorie familiar, învăluit însă în parfumul unui exotism arhaic. Și nu în ultimul rând, un loc unde puterea mea de cumpărare ar fi mai mare ca acasă!

Să îți găsești un colțișor de rai printre dealuri și inimi moldave domoale și să fii fericit acolo, neștiut de nimeni, păzindu-ţi fericirea cu gelozie, ca în grădina lui Epicur, fără prea mulți bani, dar cu vin bun și prieteni adevărați, îmbrățișând downshiftingul și concentrându-te pe cumpănirea tuturor lucrurilor pe cântarul limitării suferinţei…

Ca să nu mai visez la cai verzi pe pereți, am pornit-o la drum, împreună cu fotograful Costas Dumitrescu. Cu Chișinăul drept bază, am bătut mai toată țara, în jur de 200 de kilometri pe zi, timp de aproape două săptămâni, pe la vinării și festivaluri, prin orașe și sălbăticie, peșteri și mănăstiri, hoteluri și pensiuni rurale, malluri și piețe, primari și meșteri populari. Ne-a rămas regretul că n-am intrat în Transnistria și nu am ajuns în nord.

Articolul de față se vrea o invitație pentru toți cei care și-au bătătorit deja cărare prin țările din Occident și vor să încerce și Estul. Îmi dau seama că poate invitația este prematură și puțin cam îndrăzneață.

Căci despre ce turism poate fi vorba într-o țară mică, înghesuită la margine de imperii mari, în calea stihiilor istorice, de unde aproape jumătate de populație s-a expatriat, fără munți înalți, fără ieșire la mare?

Ei bine, am descoperit cu uimire că, pentru exploratorul neblazat, Republica Moldova are o mare de vin, un munte de ospitalitate și prețuri atractive.

Însă ca în orice lucru abia urnit, treaba șchioapătă și multe lucruri trebuie cârpite și rezolvate din mers. Și oamenii le cârpesc cu bucăți din propriul suflet. Ospitalitatea este la maxim, cum era la noi acum 10-20 de ani. Lumea încă trăiește farmecul haiducesc al descurcatului în orice împrejurare.

Evident, R. Moldova nu este pentru oricine. Căci aici turismul se naște chiar acum, și chinurile faceri nu-s pentru cei slabi de înger! O recomand însă cu căldură celor aventuroși, care s-au săturat de all inclusive și vor să schimbe radical macazul.