Prin­de mo­men­tul de grație al înce­pu­tu­ri­lor.

PRIN­DE MO­MEN­TUL DE GRAȚIE AL ÎNCE­PU­TU­RI­LOR.

National Geographic Traveller Romania - - Sumar - Text: Că­tă­lin Gru­ia Fo­to: Cos­tas Du­mi­tres­cu

GÂNDUL ĂSTA ÎMI TOT DĂDEA TÂRCOALE DE CE­VA VREME: DA­CĂ M-AȘ MUTA ÎN REPUBLICA MOLDOVA? Să mă ex­plic. Sunt op­ti­mist că Ro­mânia o să se dez­vol­te, dă­dă­ci­tă și pro­te­ja­tă sub ari­pa de cloșcă a Uni­u­nii Eu­ro­pe­ne. Dar in­tra­tul în rândul lu­mii ci­vi­li­za­te vi­ne cu bune și re­le. Sta­bi­li­ta­tea, or­di­nea și ba­nii sunt mi­nu­na­te, însă tind să te fe­re­ce cu la­nțuri au­ri­te la lo­co­mo­ti­va unui ritm de viață tot mai alert. Și în goa­na asta, eu simt cum ne fu­ge de sub pi­ci­oa­re li­niștea și fe­ri­ci­rea ade­vă­ra­te, că ori­un­de ne lo­vim de co­mer­cial și ar­ti­fi­cial ne cad bu­căți din su­flet.

Fă­ră să știu mai ni­mic des­pre Republica Moldova, îmi ima­gi­nam așa: ia­tă o ța­ră aproa­pe și to­tuși Din­co­lo, între ruși și oc­ci­den­ta­li, a noas­tră și to­tuși străi­nă, un uni­vers de lim­bă, cul­tu­ră și is­to­rie fa­mi­liar, învă­lu­it însă în par­fu­mul unui exo­tism ar­haic. Și nu în ul­ti­mul rând, un loc un­de pu­te­rea mea de cum­pă­ra­re ar fi mai ma­re ca aca­să!

Să îți gă­sești un co­lțișor de rai prin­tre dealuri și ini­mi mol­da­ve do­moa­le și să fii fe­ri­cit aco­lo, nești­ut de ni­meni, pă­zin­du-ţi fe­ri­ci­rea cu ge­lo­zie, ca în gră­di­na lui Epi­cur, fă­ră prea mu­lți bani, dar cu vin bun și pri­e­teni ade­vă­rați, îmbrățișând dow­nshif­tin­gul și con­cen­trându-te pe cum­pă­ni­rea tu­tu­ror lu­cru­ri­lor pe cânta­rul li­mi­tă­rii su­fe­rin­ţei…

Ca să nu mai vi­sez la cai ver­zi pe pe­reți, am por­nit-o la drum, împreu­nă cu fo­to­gra­ful Cos­tas Du­mi­tres­cu. Cu Chiși­năul drept ba­ză, am bă­tut mai toa­tă ța­ra, în jur de 200 de ki­lo­me­tri pe zi, timp de aproa­pe do­uă săp­tă­mâni, pe la vi­nă­rii și fes­ti­va­luri, prin orașe și săl­bă­ti­cie, peșteri și mă­năs­tiri, ho­te­luri și pen­si­uni ru­ra­le, mal­luri și pi­ețe, pri­mari și meșteri po­pu­lari. Ne-a ră­mas re­gre­tul că n-am in­trat în Tran­snis­tria și nu am ajuns în nord.

Arti­co­lul de față se vrea o in­vi­tație pen­tru toți cei ca­re și-au bă­tă­to­rit de­ja că­ra­re prin ță­ri­le din Occi­dent și vor să încer­ce și Es­tul. Îmi dau se­a­ma că poa­te in­vi­tația este pre­ma­tu­ră și puțin cam îndrăz­neață.

Căci des­pre ce tu­rism poa­te fi vor­ba într-o ța­ră mi­că, înghe­su­i­tă la mar­gi­ne de im­pe­rii mari, în ca­lea sti­hi­i­lor is­to­ri­ce, de un­de aproa­pe ju­mă­ta­te de po­pu­lație s-a ex­pa­triat, fă­ră mu­nți îna­lți, fă­ră ieși­re la ma­re?

Ei bi­ne, am des­co­pe­rit cu ui­mi­re că, pen­tru ex­plo­ra­to­rul ne­bla­zat, Republica Moldova are o ma­re de vin, un mun­te de os­pi­ta­li­ta­te și prețuri atrac­ti­ve.

Însă ca în ori­ce lu­cru abia ur­nit, tre­a­ba șchi­oa­pă­tă și multe lu­cruri tre­bu­ie cârpi­te și re­zol­va­te din mers. Și oa­me­nii le cârpesc cu bu­căți din pro­pri­ul su­flet. Ospi­ta­li­ta­tea este la ma­xim, cum era la noi acum 10-20 de ani. Lu­mea încă trăi­ește far­me­cul hai­du­cesc al des­cur­ca­tu­lui în ori­ce împre­ju­ra­re.

Evi­dent, R. Moldova nu este pen­tru ori­ci­ne. Căci aici tu­ris­mul se naște chiar acum, și chi­nu­ri­le fa­ceri nu-s pen­tru cei sla­bi de înger! O re­co­mand însă cu căl­du­ră ce­lor aven­tu­roși, ca­re s-au să­tu­rat de all in­clu­si­ve și vor să schim­be ra­di­cal ma­ca­zul.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.