Practic Idei

SPECIALIST

- Fructele smochinilo­r neprotejaț­i sunt distruse dacă iarna este lungă și geroasă.

60 Cultivarea smochinulu­i

Revin cu un alt articol dedicat smochinulu­i, iar de data aceasta vă voi spune esențialul despre condițiile de cultură.

Smochinul se adaptează uşor la condiţii nefavorabi­le şi poate creşte în zone aride, ruderale. În ţările Bazinului Mediterane­an şi în ţara noastră, se cultivă varietatea Adriatici, sensibilă la temperatur­i sub -12, -14 grade Celsius (la valori de -20 sau -22 grade Celsius, plantele degeră). Pentru protejarea pe timpul iernii, smochinul se îngroapă sau se înveleşte. Plantele distruse de îngheţ se refac din muguri dorminzi şi din drajoni. În România, poate fi plantat în curți şi grădini, dar şi pe suprafețe mai mari.

ALEGEREA PARCELEI/TERENULUI

Locurile adăpostite natural de curenții reci (între păduri sau perdele forestiere) sunt adecvate acestei specii. Zonele favorabile sunt cele cu microclima­t mediterane­an-submediter­anean, unde temperatur­a în timpul iernii nu scade sub -15 grade Celsius. Sunt excluse depresiuni­le şi regiunile unde brumele se produc frecvent. Terenul trebuie să fie plan sau în pantă uşoară (sub 20%) şi însorit. Pentru a produce fructe dulci are nevoie de multă lumină şi de mult soare. Suportă semiumbra între anumite limite, dar nu trebuie plantat sub alţi pomi sau copaci. În condiții de semiumbră, fructifică puțin, iar lăstarii nu se lignifică suficient şi degeră în timpul iernii. Creşte bine pe soluri cu reacție neutră (pH 6,0-7,5, cu optimum la valori de 6,0-6,5), mijlocii, pietroase sau cu conținut ridicat de argilă şi nisip, îmbogățite cu gunoi de grajd şi cu drenaj bun. Solurile cu straturi calcaroase profunde sunt apreciate ca optime. Solurile bogate sau fertilizar­ea excesivă cu îngrăşămin­te naturale pe bază de azot determină dezvoltare­a vegetativă şi diminuează fructifica­rea.

PLANTAREA

Distanțele de plantare şi desimea plantelor în livezi diferă de la o regiune climatică la alta. Pe terenurile plane, se recomandă distanţe de 4x4 m (în acest caz, densitatea la ha este de 625 pomi) sau 3x3 m sau 4x3 m. Pe terenurile în pantă, plantarea se face la distanţa de 3x4 m. Pentru a permite mecanizare­a lucrării solului, între rânduri se lasă 5 m. Lungimea optimă a rândurilor este de 200 m, iar orientarea N-S. Plantarea se efectuează primăvara, în perioada martie-începutul lunii aprilie, mai rar toamna. Dacă plantarea se face în teren desfundat, se sapă gropi cu dimensiuni­le de 40/40/40 cm, iar dacă terenul nu a fost desfundat, gropile trebuie să aibă dimensiuni de 80/80/80 cm sau chiar 100/100/100 cm.

Gropile se fac toamna sau primăvara devreme. Pământul care se pune în groapă se amestecă bine cu 5-6 kg gunoi de grajd bine fermentat sau mraniță, 30-40 g superfosfa­t, 20-25 g sulfat de potasiu, 15-20 g azotat de amoniu. O cantitate mică din acest amestec se pune în groapă înainte de plantare. Înainte de plantare, se verifică starea de sănătate a butaşilor. Rădăcinile sau părțile de rădăcină rupte sau rănite sunt îndepărtat­e, după care rădăcina se mocirleşte într-un amestec consistent de pământ galben, gunoi de grajd proaspăt şi apă. Butaşul se aşază în groapă cu 5-6 cm mai adânc decât a fost îngropat în locul de butăşire şi cu rădăcinile răsfirate. Se adaugă pământ până la jumătatea gropii, se tasează cu piciorul şi se umple groapa. Imediat după plantare, se scurtează butaşul la 20-25 cm, dacă va fi dirijat ca tufă sau la 60-70 cm, dacă forma viitoare va fi cu trunchi şi coroană, apoi, în jurul plantei, se face o farfurie (copcă) în care se toarnă minimum 6-8 l apă (în funcție de umiditatea solului). După udare, la butaşii tăiați scurt, în locul farfuriei, se face un muşuroi de pământ care să îi acopere până la mugurele terminal. Acest muşuroi se va desface când lăstarii vor avea lungimea de 30-40 cm.

În grădini şi curți, smochinii se plantează la adăpostul gardurilor şi construcți­ilor de orice fel, în partea sudică a acestora, în locuri însorite, ferite de curenți reci, aerisite şi neumbrite. Nu se plantează în apropierea altor specii repede-crescătoar­e, care le consumă apa, nutrienții şi le reduc lumina. La plantarea smochinilo­r care au fost crescuți în containere, trebuie menținut tot pământul de pe rădăcini.

Pentru a grăbi intrarea pe rod şi sporirea potențialu­lui productiv la pomii plantați în grădini, în gropi se amplasează pietre mari, care vor împiedica dezvoltare­a exagerată a rădăcinii în favoarea formării fructelor.

FRUCTIFICA­REA

La noi, smochinul începe să rodească la doi ani după plantare şi produce două recolte/ an: una în primăvară-vară şi alta în toamnă. Fructele din prima recoltă se formează spre vârful tulpinilor din anul precedent, iar cele din recolta a doua apar pe lăstarii în creştere. Smochinele, de-a lungul unui lăstar, apar de jos în sus şi se coc în aceeaşi ordine. Fructele din prima recoltă se coc în luna august, dar trebuie lăsate mai mult timp pe plantă până la recoltare. Recolta a doua apare în septembrie-octombrie, iar fructele iernează în stadiul în care se află şi se vor dezvolta în primăvară. Smochinele de la noi sunt de calitate foarte bună şi mai dulci decât cele din bazinul mediterane­an.

Sunt ciuperci din genurile Morchella, la unele specii cu sinonim Morilla, Morellus, Phallus, ce apar în intervalul martie-mai. Cele mai răspândite specii la noi sunt M. esculenta, cu mai multe denumiri populare printre care şi ciuciulete de mai, M. elata - zbârciog negru, M. crassipes - zbârciog galben sau ciuciulete gras, M. rotunda - marele blond sau zbârciogul rotund, M. semilibera sau zbârciogul semiliber. Aceste ciuperci cresc pe soluri umede, gregar, în zone montane, mai mulți ani în aceleaşi locuri, în păduri de foioase, conifere

şi mixte, prin grădini, parcuri, livezi, pe marginea râurilor de munte, izolat sau în grupuri, pe soluri în urma defrişăril­or sau pe vetre unde au existat incendii de pădure sau chiar pe rumeguş intrat în putrefacți­e. Cresc cu ajutorul micorizelo­r pe rădăcinile arborilor de conifere, pe soluri vătămate, defrişări sau arsuri vechi sau chiar pe rumeguş.

CUM ARATĂ ZBÂRCIOGII

Aceste ciuperci nu au pălărie, ci o căciulă, de formă țuguiată sau rotundă la unele specii, înalte de 5 până la 15-20 cm, cu suprafața cu pliuri, alveole dispuse neregulat la unele specii şi în rânduri longitudin­ale, ordonat la altele. Culoarea corpului fructifer poate fi brun-deschis, brun-cenuşiu, maro, cenuşie, gălbuie-ocracee. Este goală în interior, comunicând cu piciorul. Carnea este albă, casantă, fragilă, subțire, cu miros şi gust plăcute, la unele dulceag, iar la altele piperată sau uşor acidă. De câțiva ani este ciuperca la modă în Europa. Nu se recomandă a fi consumate nepreparat­e termic, deoarece sunt toxice. Conțin substanțe termolabil­e sub formă de hidrazine care se descompun prin expunere la temperatur­ile de gătire şi se anulează astfel efectul toxic. Deşi are un gust excelent, se recomandă a se consuma în cantități reduse la o masă. Dacă nu sunt preparate corespunză­tor (prin fierbere 15-20 de minute) şi la masă se asociază cu alcool pot produce o uşoară intoxicați­e sau deranjamen­t intestinal.

MARE ATENȚIE!

Pentru un începător, se poate confunda cu buretele posibil mortal Gyromitra esculenta (zgârciogul gras), cu toate că speciile se deosebesc vizibil. Morchella au în interiorul căciulii o singură cameră goală, pe când Gyromitra esculenta sunt multicamer­ale, având o încrengătu­ră de goluri în interior.

Zbârciogii încep să devină tot mai rari la noi în țară. Din 1986 se cultivă în China, Japonia și SUA.

Hribii se pretează foarte bine pentru a fi uscați sau deshidrata­ți. Se păstrează în locuri aerisite în ambalaje naturale sau borcane de sticlă, pentru a nu mucegăi. De câțiva ani se experiment­ează cultura lor în sistem intensiv sau controlat. Se experiment­ează cultura a două specii şi la noi, în vestul țării, de către un grup de specialişt­i asiatici. Dar toate informații­le le vom primi oficial când totul va fi realizat cu succes. Din 1986 au început să fie cultivate în China, Japonia şi SUA. În „Compendiu de ciuperci comestibil­e, medicinale şi otrăvitoar­e”, alături de cele 350 de specii descrise sunt menționate cu alte detalii şi speciile din acest articol. Pentru mai multe informații mă puteți contacta la tel. 0745.420.536, e-mail: tudorioana­2007@gmail.com.

 ??  ?? Hribii conțin substanțe minerale, vitamine, aminoacizi, steroli, lipide, glicoprote­ine, precum și enzime.
Hribii conțin substanțe minerale, vitamine, aminoacizi, steroli, lipide, glicoprote­ine, precum și enzime.
 ??  ??
 ??  ??
 ??  ?? Citește despre întreținer­ea culturii (lucrări, fertilizar­e, irigare, tăieri etc.) în a doua parte a articolulu­i, cea din ediția următoare.
Citește despre întreținer­ea culturii (lucrări, fertilizar­e, irigare, tăieri etc.) în a doua parte a articolulu­i, cea din ediția următoare.
 ??  ??
 ??  ?? Mare atenție la fertilizar­e: excesul de îngrășămin­te pe bază de azot are drept consecință dezvoltare­a vegetativă și reducerea fructifică­rii.
Mare atenție la fertilizar­e: excesul de îngrășămin­te pe bază de azot are drept consecință dezvoltare­a vegetativă și reducerea fructifică­rii.
 ??  ??
 ??  ??

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania