SĂ FIM SĂNĂTOȘI
66 Pentru păr irezistibil
De mic copil am adunat plante medicinale, dar anul trecut am pășit de la începător la nivel mediu, dacă pot spune așa, datorită unui om extraordinar. Este vorba de moș Sandu, vraciul meleagurilor mele, un bătrânel care te vindecă doar cu prezența sa, prin zâmbetul molipsitor, prin energia debordantă chiar și la 88 de ani. De la acest om deosebit am aflat lucruri noi despre plantele medicinale. Am aflat despre puterea lor vindecătoare, despre locurile de unde pot fi culese, despre timpul potrivit recoltării lor, modul de uscare și depozitare.
CUM ȘI DE UNDE CULEGEM
Orice plantă trebuie culeasă din zone nepoluate, în zile însorite când puterea principiilor vindecătoare este la un nivel maxim. Corelați perioada de înflorire cu locurile de unde sunt culese deoarece, în funcție de altitudine, plantele pot înflori mai târziu sau mai devreme. Planta se taie sau se rupe frumos, nealterându-i rădăcina. De la ea se va recolta doar floarea sau toată tija, dacă este nevoie. Luați doar cât vă este necesar pentru un an; țineți cont că și alți oameni au nevoie. Luați doar plantele ajunse la maturitate, lăsându-le pe cele mici să se dezvolte. Sunt plante care se găsesc în pădure pe aproape toată perioada anului, unele chiar și la începutul iernii, sub stratul de zăpadă. Menționez doar una dintre ele: limba-cerbului, mult mai bună în stare verde decât uscată. Limba-cerbului sau năvalnicul ajută respirația, calmează tusea, scade febra, oprește diareea, ajută la eliminarea bilei și a pietrelor la rinichi, tratează problemele digestive, vindecă alergiile, este bună și în caz de dezechilibre hormonale.
CUM TE PREGĂTEȘTI DE EXCURSIE
Excursiile ne sunt minuțios pregătite de călăuză: de la ora la care trebuie să plecăm este calculat fiecare pas, fiecare minut. Noi eram tentați să mai zăbovim pe crestele munților, dar am fost atenționați că în pădure noaptea vine mult mai repede și nu ne putem permite să pierdem timp. Îmbrăcămintea și încălțămintea să fie adecvate mersului pe munte, întotdeauna avem nevoie de o pelerină de ploaie deoarece, în vârful muntelui, norul vine cât ai clipi. Alimentele să fie hrănitoare, iar apa trebuie luată de la baza munților deoarece, pe măsură ce mergi, izvoarele se subțiază la fel ca puterile tale. Deoarece de la unele plante se folosește rădăcina, este nevoie să avem și o sapă mică, ușoară, necesară scoaterii rădăcinilor aflate chiar și la un metru adâncime. Așa am descoperit puterile miraculoase ale rădăcinii de ghințură, lumânărică sau untul pământului. Dacă înainte treceam printre plante neștiindu-le denumirea sau întrebuințarea, acum le fac fotografii pe care i le arăt noului meu dascăl. El îmi spune denumirea, pentru ce sunt bune sau dacă sunt otrăvitoare. Chiar și în excursiile alături de el, ne explică despre fiecare plantă întâlnită, despre punctele de reper pentru a nu ne rătăci, ne relatează întâmplări amuzante.
TINCTURI ȘI ALTE REȚETE CU PLANTE ghințură și lumânărică
Din se prepară tinctura atât de eficientă în durerile de stomac, a balonărilor, în apărarea organismului de microbi și infecții. Cu lumânărică, moș Sandu a scăpat de ulcer la stomac într-un timp foarte scurt. Prepararea tincturii: la 500 ml alcool se pun 100 g rădăcini. Acest amestec se agită zilnic timp de două săptămâni, după care se scot rădăcinile și soluția se păstrează la loc răcoros.
Untul pământului este bun pentru durerile reumatice: se ia o bucată din untul pământului, se dă prin răzătoare, se adaugă și hrean ras și se pun la macerat cu 200 ml oțet până devine o pastă. Cu această cremă se frecționează locurile dureroase.
Pe cărările montane am întâlnit năpraznicul, o plantă cu un miros neplăcut, dar cu efecte benefice în sterilitatea masculină și feminină, fibrom uterin, chisturi ovariene, hemoragii uterine, tulburări menstruale, tumori, astenie, anemie și diaree.
O altă plantă descoperită este iarba
tâlharului, despre care am aflat că a tratat rănile unui tâlhar, de aici și numele pe care îl poartă. Proprietățile ei nu se opresc aici, fiind de folos în tratarea durerilor de cap, durerilor premenstruale, în problemele nervoase, în insomnii, tratează astmul, diareea, pietrele la rinichi și la vezică.
În călătoriile pe munte, am adunat și
crețișoară. Această plantă ajută la echilibrarea organismului feminin. Este indicată în tulburări menstruale (amenoree, dismenoree, hipermenoree), pentru evitarea avorturilor spontane, sterilitate, tulburări de menopauză, hemoragii, hemoragii uterine. Ea reduce disconfortul care apare la nivelul venelor hemoroidale și mucoasei anale.
FRUCTELE DE PĂDURE
Am aflat că nu numai fructele de afin sunt extraordinare, ci și crenguțele acestui arbust. Chiar dacă eram tentată să ciugulesc bobițele de afine când le-am cules, am lăsat și pe lujeri. Bobițele sunt uscate și atât de apetisante, încât nu ai cum să le reziști. Ceaiul de afin este indicat și pentru detoxifierea tractului intestinal și a tractului urinar, protejează și regenerează vasele capilare sangvine din piele și retină, reduce riscul de sângerare, menţine în concentraţii normale acidul uric din sânge. Alte fructe care m-au hrănit în excursiile mele pe munte au fost merișoarele. Aceste fructe-minune oferă energie, ajută la eliminarea stresului, anxietății și depresiei, oferind sănătate mentală, și îmbunătățesc memoria. În vârful muntelui nu ești stresat, depresiv, dar ai mare nevoie de energie, iar aceste bobițe sunt extraordinare!
Am găsit și struguri, dar nu orice fel de struguri: strugurii ursului. Am avut noroc să nu-l întâlnim pe „proprietar” degustându-i! Chiar dacă au această denumire, nu seamănă cu fructele cu care suntem obișnuiți, ci mai degrabă cu niște muguri ce imită bobițele strugurilor. Frunzele, recoltate la începutul verii și fructele, recoltate spre sfârșitul verii, au efecte terapeutice în prevenirea și combaterea afecţiunilor renale și genitale, diaree, dizenterie, enterocolite, diabet zaharat, tuse.
NU VĂ ATINGEȚI DE CELE OCROTITE!
La culesul plantelor medicinale am văzut pentru prima dată și flori ocrotite prin lege: floarea-de-colț și preferatul meu, bujorul de munte, cel care dă numele Muntelui Roșu, munte pe care v-am purtat în această călătorie și a munților vecini cu acesta. Mai sunt atâtea de povestit, despre munți și plante, despre oameni, dar mă opresc aici din călătoria imaginară în care v-am însoțit, eu, ucenica profund recunoscătoare învățăcelului ei, pentru tot ceea ce mi-a împărtășit, îndeosebi pentru iubirea față de natură, respectul pentru munte, iubirea semenilor și pentru faptul că sunt atât de bogată avându-l ca prieten și profesor. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru plantele pe care ni le-a lăsat, lui moș Sandu că mi le-a arătat și revistei că mi-a dat prilejul să împart cunoștințele mele tuturor cititorilor!