Bamele vor căldură

Magda Bălănescu, loc. Alexandria, jud. Teleorman

Bamele provin din Asia, sunt cunoscute de pe la 1500 și au multe proprietăți medicinale pentru care ar trebui luate în seamă și introduse în meniuri culinare. Nu prea sunt cunoscute la noi și cel mai bine pot fi cultivate în sudul țării. Sunt comestibile și florile, și semințele sau capsulele întregi. Sunt bogate în caroten, complexul de vitamine B și C. Sunt folosite în afecțiuni respiratorii, constipații. Pentru supe sau sosuri sunt un bun agent de îngroșare, deoarece conțin mucilagii. Pentru decoruri culinare, mâncare, zacuscă, salate, ghiveci în combinații cu alte legume sunt excelente. Se cumpără semnițe de bame la plic și se pun în răsadnițe sau direct în solar, spre finele lui martie. La începutul lui aprilie, când vremea se încălzește, răsadul poate fi pus în grădină. Atenție, bamele sunt destul de pretențioase și vor căldură. Le plac locurile însorite, nu necesită nicio îngrijire specială, nu au dăunători. Se pun în linie dreaptă, la distanță de 50 cm, ideal să fie pe un traseu de irigație prin picurare. Le place apa, se fac mari și stufoase, au frunze foarte mari, o floare deosebit de frumoasă, fructul în formă de con. Se rupe pur și simplu leguma când are o dimensiune medie, cât a unui deget (sub 10 cm); cresc repede, iar dacă îmbătrânesc sunt mai tari.

Dacă nu sunt preparate imediat, bamele se păstrează la frigider câteva zile, dar nespălate. Aruncați prima apă la fiert și nu vor lăsa mucilagiu în mâncare. În rest, la zacuscă, ghivece sau alte întrebuințări nu trebuie făcut așa. Pentru anul următor, puteți lăsa în vrejuri câteva bame să ajungă la maturitate, le uscați apoi și le luați semințele. Succes!

Bamele se dezvoltă bine pe terenuri cultivate anterior cu tomate, ardei, vinete, varză sau după verdețuri (spanac, salată, ceapă verde).