Copiii soarelui
Strămoșii cactușilor au trăit în condiții tropicale și subtropicale. Aceste plante au evoluat în 30-40 milioane de ani, frunzele lor s-au transformat în spini, cu rolul de a împiedica pierderea apei prin transpirație, dar și pentru apărare. „Kaktos”, în greacă, înseamnă plantă spinoasă, iar din acest motiv se numesc „arici vegetali”. Ei s-au adaptat la mediile de viață cele mai diverse, de la falezele mărilor și oceanelor, până în zone la 5.000 m altitudine, întâlnindu-i pe toate tipurile de soluri, de la cele mai sărace, la cele mai fertile. Dimensiunile lor măsoară de la 1-2 cm până la 15-20 m înălțime. Noi îi cultivăm ca plante decorative, dar importanța lor este cu mult mai mare. Unii sunt folosiți în hrana omului și a animalelor, alții în industria farmaceutică, iar alții în
diverse construcții și drept combustibil. Ca urmare a cercetărilor, NASA a confirmat că aceste plante sunt curioase și pentru faptul că absorb gazele nocive din locuințe, absorb radiațiile electromagnetice ale televizoarelor și calculatoarelor și produc oxigen noaptea. Tulpina lor verde are rol în fotosinteză (ca al frunzelor), dar constituie și rezervor de apă pentru perioadele lungi de secetă, motiv pentru care cactusul se comportă ca o „cămilă verde”. Sunt și excepții cu frunze complete și alte câteva cu frunze ovale sau cilindrice. Pe coastele care măresc suprafața de fotosinteză se află formațiuni numite areole care protejează mugurii, ele fiind formate din peri, pâslă și lână.
Din muguri se dezvoltă spini, ramuri și flori (ca la toate plantele). Au fost catalogate peste 200 de genuri de cactuși și peste 4.000 de specii cu o multitudine de varietăți, toate aparținând familiei Cactaceae. Cactușii sunt specii originare de pe continentul american, ulterior răspândite în toată lumea. Familia cactușilor se împarte în două grupe: cactuși de pădure și cactuși de deșert. Pentru a nu avea probleme cu înfloritul, nu le mutați (nu schimbați poziția față de lumină). Vă prezint cele două genuri din colecția mea.
GENUL MAMILLARIA
Cuprinde peste 450 de specii, cu peste 150 de varietăți. Specifice sunt coastele secționate complet (segmente despărțite) și transformate în proeminențe de diferite forme numite mamile, pe care se formează spini. La baza mamilelor se află axilele, care au muguri floriferi și pentru ramuri. A treia caracteristică este forma campanulată a florilor (clopoței), care, deși mici, sunt spectaculoase, formându-se în capătul tulpinilor ca o coroană.
CELE MAI CUNOSCUTE SPECII DE MAMILLARIA
1. Mamillaria prolifera, nativă din Cuba și Haiti, are tulpini sferice, apoi alungite și lăstărește mult, formând colonii bogate. Florile mici, crem-gălbui cu dungi cafeniu-roșcat pal, apar primăvara și dacă sunt polenizate artificial formează fructe ovoide roșii, despre care am aflat că sunt comestibile. Vara se udă spre seară și nu în exces. Iarna suportă 5-6 grade Celsius dacă udați puțin sau deloc. Pentru o bună înflorire, păstrați-i la rece, nu-i aduceți în casă. Se înmulțește prin butași, uscați 2-3 zile pentru cicatrizarea rănii de desprindere de planta-mamă. Se plantează într-un amestec de mraniță, pământ de pădure, nisip și turbă.
2. Mamillaria gracilis var. fragilis, originară din Mexic, are tulpini cilindrice, verde-deschis, spini albi și formează, de asemenea, colonii bogate. Tulpinile se desprind ușor, la simpla atingere. Înflorește încă din iarnă și rezistă și la -4 grade Celsius, dacă nu este udat. Tolerează soarele puternic și seceta.
3. Mamillaria hahniana var. werdermanniana, nativă din Mexic, globulară, ulterior alungită, cu diametrul de 10-12 cm, are mamile conice, axile cu peri albi de peste 2,5 cm lungime. Iarna rezistă până la 5 grade Celsius. Înfloritul suferă foarte mult dacă-i schimbați poziția față de lumină.
4. Mamillaria boolii este alungită, lăstărește, are mamile rotunde, axile fără peri, spini centrali cu cârlig. Este originară tot din Mexic („patria cactușilor”) și are floarea cea mai mare a genului, aceasta ajungând să măsoare până la 3 cm diametru.
5. Mamillaria duwei este originară din Mexic, are formă globulară, axile cu lână, peri și spini și floare alb-deschis.
6. Mamillaria marksiana este plat-globulară, de 8 cm diametru, verde-deschis cu mamile piramidale cu 4 muchii, axile lânoase și spini
aurii. Este originară din Mexic și are floare galben-verzui.
7. Mamillaria backbergiana var. ernestii este cilindrică, verde-închis, cu diametrul de 5-6 cm, mamile conice și floare roșu-purpuriu, cu interior ușor albicios. Este nativă, evident, din Mexic.
8. Mamillaria backbergiana var. albiflora, tot cilindrică, dar verde-deschis, provine tot din Mexic și are floare albă.
SPECII DE GYMNOCALYCIUM
1. Gymnocalycium baldianum este globulos, verde-gri-albăstrui. Provine din Argentina și are o floare de un roșu-trandafiriu.
2. Gymnocalycium mihanovichii var. filadelfiense este plat-globular, verde-gri, coaste cu muchii ascuțite. Floarea este un cornet verde-oliv-maroniu cu petale înguste. Este originar din Paraguay. Am citit că, din cauza polenizării necontrolate, multor hibrizi li se stabilește greu specia. 3. Gymnocalycium quehlianum, originar din Argentina, este globular verde-gri-roșcat. Floarea este albă sau ușor roz.
Vară liniștită! S-auzim numai de bine!