Casele viitorului vor fi circulare și deschise?

În istorie, dar și în timpurile moderne, nu de puţine ori s-a apelat la forma rotundă pentru case

Trăim în case paralelipipedice, iar mobilierul, accesoriile și aparatele electrocasnice prezintă mai mult sau mai puţin unghiuri, fiind concepute pentru încăperi tot paralelipipedice. În acest mod, putem utiliza spaţiul optim. Corespund ele, însă, sensului dat astăzi eficienţei?

Într-atât ne-am obișnuit cu formele dreptunghiulare, încât clădirile rotunde ne sunt, dacă nu străine, oricum ciudate, iar spaţiile de locuit ni se par chiar absurde. Structurile rotunde oferă în mod sigur anumite avantaje. Ce ne este străin astăzi are rădăcini adânci în alte culturi − unele dintre ele ating un nivel înalt al civilizaţiei.Așadar,ar fi deosebit de profitabil să învăţăm din experienţele pozitive. Actualmente se pot observa în unele locuri domuri geodezice, soluţia modernă pentru casele rotunde, domul fiind o parte dintr-o sferă (eventual emisfera), suprafaţa acesteia jucând rol de acoperiș și tavan.

Istorie bogată

De fapt, ideea caselor cu formă rotundă nu este nouă, ci se regăsește în multe zone din Asia (în special în China) și Africa și chiar în regiunile polare. Formele circulare au fost utilizate de-a lungul a mii de ani, putând fi reperate în Antichitate, Evul Mediu, Iluminism și, bineînţeles, în epoca modernă. În cultura chineză, de exemplu, tulou, adică locuinţele tradiţionale construite în sud-estul ţării încă din secolul al XII-lea, prezentau o organizare complexă. De mărime mare, erau ridicate în jurul unei curţi interioare circulare și aveau pereţi înalţi din lut. Până în zilele noastre, o parte din populaţia mongolă (în special cea nomadă) trăiește în rotundele iurte, iar inuiţii locuiesc în igluuri din zăpadă, de asemenea rotunde. În istorie, Colosseum-ul (cel mai mare amfiteatru din lume), bisericile, domurile și moscheile, donjonurile și turnurile castelelor (Evul Mediu), Vila Rotonda (Iluminism), farurile, turnurile de apă, iar în zilele noastre stadioanele (deși, în interior, suprafeţele de joc sunt dreptunghiulare), muzeele, sălile de spectacol și numeroase clădiri rezidenţiale se remarcă prin formele circulare.

Käseglocke

În cadrul experimentelor arhitecturale începute după Primul Război Mondial, arhitectul Bruno Taut a creat în anul 1921 o casă acoperită cu o structură din lemn în formă de dom, casă ce va fi cunoscută sub numele de Käseglocke (Cheese Bell), datorită asemănării sale cu clopotul de sticlă care se pune pe un platou pentru a proteja brânza. Este, de fapt, precursorul domului geodezic de astăzi. Casa a fost construită de scriitorul Edwin Koenemans în 1926 în orașul artiștilor Worpswede din Germania. Intrând în categoria arhitecturii organice și fiind foarte interesantă din punctul de vedere locuirii și stilului de viaţă în astfel de spaţii, actualmente casa este muzeu. Încă de la acea dată, locuirea într-un astfel de spaţiu circular era considerată foarte confortabilă (cosy). Diametrul de 10 m asigură un spaţiu extrem de generos pentru o familie, inclusiv la etaj. Coșul formează axul principal în jurul căruia se deschid camerele individuale, atât la parter, cât și la etaj. La parter, în livingul de dimensiuni mari se regăsește un șemineu impunător. Faţă de proiectul inițial, în care ferestrele aveau mai degrabă formă triunghiulară, casa construită are ferestre dreptunghiulare, cele de la etaj fiind situate în lucarne.