Mac și Co­co­fi­fi

Romania Libera - Friday Edition - - Lumea Copiilor -

La înce­put a fost… Kio: o mai­mu­ţi­că bol­na­vă, lă­sa­tă de di­rec­to­rul unui circ în gri­ja unui pri­e­ten al său ca­re, ca din întâmpla­re, avea un fiu de vârstă șco­la­ră… Era în 1967, în Lu­mi­ni­ţa. În ace­lași an, dar în pa­gi­ni­le re­vis­tei Arici Po­go­nici, apă­rea și ră­ţoi­ul Mac, tot ca to­va­răș de joa­că al unui băi­e­ţel.

În 1970 es­te pu­bli­cat al­bu­mul „Aven­tu­ri­le lui Mac”. Ră­ţoi­ul Mac și pi­ti­cul Pic, că­lă­tori prin Ţa­ra Po­vești­lor, Ţa­ra de­se­na­tă de Mac, Ţa­ra Pi­ti­lun­gi­lor, Ţa­ra Mâncă­ci­oși­lor, Ţa­ra de Apă și Ţa­ra Ver­de, trec prin ce­le mai năs­trușni­ce și in­cre­di­bi­le pe­ri­pe­ţii, cul­mi­nând cu eli­be­ra­rea lui Moș Ge­ri­lă din cap­ti­vi­ta­tea Zmeu­lui Ver­de ca­re, in­som­niac, îl ră­pi­se pe Moș ca să-i spu­nă po­vești. În Ţa­ra Ver­de ei își fac noi pri­e­teni: mai­mu­ţa Co­co­fi­fi și ele­fan­tul To­bi.

În 1973 apa­re al­bu­mul „Zâmbi­ţi, vă rog!“. Mac și pri­e­te­nii săi, Co­co­fi­fi, Pic, To­bi, pi­si­cul Tăr­za­nel, că­ţe­lul Ro­meo și șo­ri­ce­lul Kiţ, do­resc să se fa­că „bo­xeri“. Ni­mic mai sim­plu: vor stu­dia căr­ţi de spe­cia­li­ta­te („Bo­xul și Ma­ca­roa­na Spi­cul“, „Bo­xul și Ci­o­co­la­ta Pu­te­rea ur­su­lui“etc.), vor ur­ma o di­e­tă ali­men­ta­ră co­res­pun­ză­toa­re (bo­xu­le­ţi cu nuci, bo­xe­ro­lă cu ca­cao, be­re Bo­xy-Bo­xy, bo­xon cu car­to­fi pră­ji­ţi), exer­ci­ţii în aer li­ber (zil­nic tre­bu­iau sor­bi­te „100 de cești de aer și soa­re“) și, even­tual, câte­va lec­ţii cu pu­gi­lis­tul Dum-Dum. Fi­nal: „Și… în ma­te­rie de ener­va­re, Mac și pri­e­te­nii săi sunt doc­tori. Da­că își taie nas­tu­rii de la pal­toa­ne sau își as­cund câte un pan­tof, da­că își tri­mit scri­sori cu praf de stră­nu­tat, asta o fac doar din spi­rit spor­tiv, se ener­vo-an­tre­nea­ză. Așa se încheie po­ves­tea des­pre cum au vrut și n-au pu­tut să se fa­că bo­xeri Mac și pri­e­te­nii săi. Pa!“.

Edi­tat în 1974, al­bu­mul „Bi­le­te pe adre­sa pri­e­te­ni­lor mei“cu­prin­de mai mul­te po­ves­tiri de câte do­uă-trei pa­gini, pre­cum ur­me­a­ză:

- în „Fer­ma Co­co-Mac“, Mac și Co­co­fi­fi si­lesc va­ca să fa­că ouă, dar ea le dă lap­te, pen­tru că știe că le pla­ce ci­o­co­la­ta cu lap­te;

- „Cam­pi­oni“. Co­co­fi­fi: „Mă­cușor, fri­ca es­te un sport, cu cam­pi­oni?“;

- „Vo­uă vă intră car­tea în cap?“în ca­re aflam de la eroii noștri noi me­to­de de… învă­ţat;

- „Mac sca­ma­tor“, sau, cel pu­ţin, înce­ar­că;

- „Li­niște“. Mac e aste­nic;

- „Ști­in­ţa ce­re sa­cri­fi­cii“. „To­ţi oa­me­nii de ști­in­ţă au su­fe­rit! Să ne gândim nu­mai la Ga­li­leo Ga­li­lei“se con­so­le­a­ză Mac, du­pă o no­uă ca­tas­tro­fă di­dac­ti­că;

- „Pot­coa­va“. Pe ci­ne să pot­co­vim în fer­ma Co­co-Mac?;

- „De ce a leși­nat Mac?“Pen­tru că a vă­zut cum a „lu­crat“Co­co­fi­fi, în ab­sen­ţa sa, la fer­mă;

- „Fur­ni­cia­da“(în pa­tru cânturi). Vră­ji­to­rul cu ba­ghe­ta ma­gi­că: „Ia să-i fa­cem mici, mici, pe ca­ra­ghi­oșii ăștia“și ce­le­brul duo Mac – Co­co­fi­fi ajun­ge în Ţa­ra fur­ni­ci­lor;

- „Fi­rul roșu“încon­joa­ră glo­bul, înfră­ţin­du-i pe co­pi­ii din toa­te ţă­ri­le.

Apă­rut în 1978, al­bu­mul „Hai în Lu­nă“alter­nea­ză, ca și pre­ce­den­tul, po­ves­tiri ale Lu­ci­ei Olte­a­nu cu ben­zi de­se­na­te de Li­via Rusz:

- „Mac și Co­co­fi­fi ple­a­că în Lu­nă“, pe ca­re vor s-o tran­sfor­me într-o gră­di­nă de flori;

- „Sun­tem si­li­tori“. Mac ex­pe­ri­men­te­a­ză, pe pi­e­lea lui Co­co­fi­fi, di­ver­se me­to­de de învă­ţat;

- „Broas­ca ţes­toa­să“. „…arit­me­ti­ca e un chin!“;

- „Pro­ble­ma e de vi­nă“. O no­uă lec­ţie de arit­me­ti­că, fo­lo­sind însă ca ma­te­rial di­dac­tic… ouă­le;

- „Pu­i­ul de ele­fant“. Pu­ţi­nă re­la­xa­re du­pă atâta arit­me­ti­că;

- „Că­lă­tori în timp“. Mac și Co­co­fi­fi, cău­tând cu dis­pe­ra­re un mij­loc de a trăi ușor, fă­ră să înve­ţe, îl roa­gă pe pro­fe­so­rul Zbo­rîntimp să-i ca­ta­pul­te­ze în alte epoci. Pe rând, în epo­ca di­no­zau­ri­lor, a fa­rao­nu­lui dar și în anul 5102, ei se con­ving că „fă­ră mun­că și învă­ţă­tu­ră nu se poa­te trăi ni­căi­eri și ni­ci­o­da­tă“;

- Așa că se ho­tă­răsc să de­vi­nă „Tari la arit­me­ti­că“(„Da­că la un ro­bi­net în timp de 1 mi­nut se um­ple o sti­clă cu apă, câte sti­cle se um­plu în 5 mi­nu­te?“) mâncând „Co­vri­gi cu su­san“, „ca să le cre­as­că min­tea“.

În opi­nia noas­tră, ace­as­tă se­rie es­te cea mai fru­moa­să din­tre toa­te câte s-au re­a­li­zat în ban­da de­se­na­tă ro­mâneas­că până astă­zi. Mac și Co­co­fi­fi sunt un fel de Stan și Bran la vârsta co­pi­lă­ri­ei: vor să înve­ţe, însă in­ven­tând ce­le mai năs­trușni­ce și mai im­po­si­bi­le me­to­de de a învă­ţa; vor să mun­ce­as­că, însă ni­ci­o­da­tă o tre­a­bă nu le ie­se ca lu­mea. De fapt, ei știu doar să se dis­tre­ze (și mai ales să ne dis­tre­ze!). Au­toa­re­le își tra­te­a­ză per­so­na­je­le cu mul­tă du­i­oșie, cu sim­pa­tie, însă nu ui­tă să ne amin­te­as­că din când în când că noi, co­pi­ii, nu tre­bu­ie să le ur­măm exem­plul.

Vă mul­ţu­mim, Li­via Rusz și Lu­cia Olte­a­nu!

Bi­bli­o­gra­fie

Se­ria „Aven­tu­ri­le lui Mac“, de­se­na­tă de Li­via Rusz, du­pă sce­na­rii de Lu­cia Olte­a­nu a apă­rut lu­nar, vre­me de 10 ani, între 1966 și 1976, în re­vis­ta pen­tru co­pii Arici Po­go­nici. Ul­te­ri­or, o par­te din­tre epi­soa­de au fost res­cri­se și re­de­se­na­te pen­tru a fi ti­pă­ri­te sub for­mă de al­bu­me: ce­le pa­tru enu­me­ra­te mai sus, pu­bli­ca­te de edi­tu­ra Ion Cre­an­gă. Ti­pă­ri­te în ti­ra­je de zeci de mii de exem­pla­re, ele s-au bu­cu­rat de un suc­ces in­cre­di­bil în epo­că, fi­ind pre­mia­te, re­e­di­ta­te și tra­du­se în lim­bi străi­ne.

Ast­fel, al­bu­mul „Aven­tu­ri­le lui Mac“a fost pre­miat la con­cur­sul „Ce­le mai fru­moa­se căr­ţi ale anu­lui 1970“și re­e­di­tat în 1971. Anul ur­mă­tor a fost tra­dus și în lim­bi­le ma­ghia­ră („Mac­vi­rag Ka­lan­djai“) și ger­ma­nă („Mac­ks aben­teur“).

În 1975 al­bu­mul „Zâmbi­ţi, vă rog!“es­te tra­dus în lim­ba ma­ghia­ră: „Tes­sék Mo­so­lyogni“.

Anii ur­mă­tori al­bu­mul „Bi­le­te pe adre­sa pri­e­te­ni­lor mei“va fi tra­dus în mai mul­te lim­bi: en­gle­ză - „The Adven­tu­res of Quac­ky and his fri­en­ds“(1977), ru­să – „Pis­mo no adre­sai moi dru­zei“(1979), ma­ghia­ră - Mac­kvi­rag: leg-ujabb ka­lan­djai (1980) și spa­ni­o­lă - „Car­tas pa­ra mis ami­gos“(1987). El va fi re­e­di­tat ‒ în ro­mânește ‒ în 1997.

În anul 2012 a fost tra­dus în lim­ba ma­ghia­ră, de că­tre o edi­tu­ră din Bu­da­pes­ta, în co­la­bo­ra­re cu Clu­bul Ma­ghiar de Ben­zi De­se­na­te (con­dus de Kiss Fe­renc) și ul­ti­mul din­tre ce­le 4 al­bu­me cu aven­tu­ri­le lui Mac, „Gye­runk a Hol­dra“(„Hai în Lu­nă“).

Cri­ti­cul și is­to­ri­cul de ban­dă de­se­na­tă Do­do Ni­ţă re­vi­zi­te­a­ză pen­tru co­pi­ii de azi po­vești­le și per­so­na­je­le ca­re au fas­ci­nat ge­ne­ra­ţii între­gi.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.