Mac și Cocofifi

La început a fost… Kio: o maimuţică bolnavă, lăsată de directorul unui circ în grija unui prieten al său care, ca din întâmplare, avea un fiu de vârstă școlară… Era în 1967, în Luminiţa. În același an, dar în paginile revistei Arici Pogonici, apărea și răţoiul Mac, tot ca tovarăș de joacă al unui băieţel.

În 1970 este publicat albumul „Aventurile lui Mac”. Răţoiul Mac și piticul Pic, călători prin Ţara Poveștilor, Ţara desenată de Mac, Ţara Pitilungilor, Ţara Mâncăcioșilor, Ţara de Apă și Ţara Verde, trec prin cele mai năstrușnice și incredibile peripeţii, culminând cu eliberarea lui Moș Gerilă din captivitatea Zmeului Verde care, insomniac, îl răpise pe Moș ca să-i spună povești. În Ţara Verde ei își fac noi prieteni: maimuţa Cocofifi și elefantul Tobi.

În 1973 apare albumul „Zâmbiţi, vă rog!“. Mac și prietenii săi, Cocofifi, Pic, Tobi, pisicul Tărzanel, căţelul Romeo și șoricelul Kiţ, doresc să se facă „boxeri“. Nimic mai simplu: vor studia cărţi de specialitate („Boxul și Macaroana Spicul“, „Boxul și Ciocolata Puterea ursului“etc.), vor urma o dietă alimentară corespunzătoare (boxuleţi cu nuci, boxerolă cu cacao, bere Boxy-Boxy, boxon cu cartofi prăjiţi), exerciţii în aer liber (zilnic trebuiau sorbite „100 de cești de aer și soare“) și, eventual, câteva lecţii cu pugilistul Dum-Dum. Final: „Și… în materie de enervare, Mac și prietenii săi sunt doctori. Dacă își taie nasturii de la paltoane sau își ascund câte un pantof, dacă își trimit scrisori cu praf de strănutat, asta o fac doar din spirit sportiv, se enervo-antrenează. Așa se încheie povestea despre cum au vrut și n-au putut să se facă boxeri Mac și prietenii săi. Pa!“.

Editat în 1974, albumul „Bilete pe adresa prietenilor mei“cuprinde mai multe povestiri de câte două-trei pagini, precum urmează:

- în „Ferma Coco-Mac“, Mac și Cocofifi silesc vaca să facă ouă, dar ea le dă lapte, pentru că știe că le place ciocolata cu lapte;

- „Campioni“. Cocofifi: „Măcușor, frica este un sport, cu campioni?“;

- „Vouă vă intră cartea în cap?“în care aflam de la eroii noștri noi metode de… învăţat;

- „Mac scamator“, sau, cel puţin, încearcă;

- „Liniște“. Mac e astenic;

- „Știinţa cere sacrificii“. „Toţi oamenii de știinţă au suferit! Să ne gândim numai la Galileo Galilei“se consolează Mac, după o nouă catastrofă didactică;

- „Potcoava“. Pe cine să potcovim în ferma Coco-Mac?;

- „De ce a leșinat Mac?“Pentru că a văzut cum a „lucrat“Cocofifi, în absenţa sa, la fermă;

- „Furniciada“(în patru cânturi). Vrăjitorul cu bagheta magică: „Ia să-i facem mici, mici, pe caraghioșii ăștia“și celebrul duo Mac – Cocofifi ajunge în Ţara furnicilor;

- „Firul roșu“înconjoară globul, înfrăţindu-i pe copiii din toate ţările.

Apărut în 1978, albumul „Hai în Lună“alternează, ca și precedentul, povestiri ale Luciei Olteanu cu benzi desenate de Livia Rusz:

- „Mac și Cocofifi pleacă în Lună“, pe care vor s-o transforme într-o grădină de flori;

- „Suntem silitori“. Mac experimentează, pe pielea lui Cocofifi, diverse metode de învăţat;

- „Broasca ţestoasă“. „…aritmetica e un chin!“;

- „Problema e de vină“. O nouă lecţie de aritmetică, folosind însă ca material didactic… ouăle;

- „Puiul de elefant“. Puţină relaxare după atâta aritmetică;

- „Călători în timp“. Mac și Cocofifi, căutând cu disperare un mijloc de a trăi ușor, fără să înveţe, îl roagă pe profesorul Zborîntimp să-i catapulteze în alte epoci. Pe rând, în epoca dinozaurilor, a faraonului dar și în anul 5102, ei se conving că „fără muncă și învăţătură nu se poate trăi nicăieri și niciodată“;

- Așa că se hotărăsc să devină „Tari la aritmetică“(„Dacă la un robinet în timp de 1 minut se umple o sticlă cu apă, câte sticle se umplu în 5 minute?“) mâncând „Covrigi cu susan“, „ca să le crească mintea“.

În opinia noastră, această serie este cea mai frumoasă dintre toate câte s-au realizat în banda desenată românească până astăzi. Mac și Cocofifi sunt un fel de Stan și Bran la vârsta copilăriei: vor să înveţe, însă inventând cele mai năstrușnice și mai imposibile metode de a învăţa; vor să muncească, însă niciodată o treabă nu le iese ca lumea. De fapt, ei știu doar să se distreze (și mai ales să ne distreze!). Autoarele își tratează personajele cu multă duioșie, cu simpatie, însă nu uită să ne amintească din când în când că noi, copiii, nu trebuie să le urmăm exemplul.

Vă mulţumim, Livia Rusz și Lucia Olteanu!

Bibliografie

Seria „Aventurile lui Mac“, desenată de Livia Rusz, după scenarii de Lucia Olteanu a apărut lunar, vreme de 10 ani, între 1966 și 1976, în revista pentru copii Arici Pogonici. Ulterior, o parte dintre episoade au fost rescrise și redesenate pentru a fi tipărite sub formă de albume: cele patru enumerate mai sus, publicate de editura Ion Creangă. Tipărite în tiraje de zeci de mii de exemplare, ele s-au bucurat de un succes incredibil în epocă, fiind premiate, reeditate și traduse în limbi străine.

Astfel, albumul „Aventurile lui Mac“a fost premiat la concursul „Cele mai frumoase cărţi ale anului 1970“și reeditat în 1971. Anul următor a fost tradus și în limbile maghiară („Macvirag Kalandjai“) și germană („Macks abenteur“).

În 1975 albumul „Zâmbiţi, vă rog!“este tradus în limba maghiară: „Tessék Mosolyogni“.

Anii următori albumul „Bilete pe adresa prietenilor mei“va fi tradus în mai multe limbi: engleză - „The Adventures of Quacky and his friends“(1977), rusă – „Pismo no adresai moi druzei“(1979), maghiară - Mackvirag: leg-ujabb kalandjai (1980) și spaniolă - „Cartas para mis amigos“(1987). El va fi reeditat ‒ în românește ‒ în 1997.

În anul 2012 a fost tradus în limba maghiară, de către o editură din Budapesta, în colaborare cu Clubul Maghiar de Benzi Desenate (condus de Kiss Ferenc) și ultimul dintre cele 4 albume cu aventurile lui Mac, „Gyerunk a Holdra“(„Hai în Lună“).

Criticul și istoricul de bandă desenată Dodo Niţă revizitează pentru copiii de azi poveștile și personajele care au fascinat generaţii întregi.