Despre tragedia de la Piatra-Neamt si depre sistemul nostru medical

Dar trebuie să vorbim răspicat despre tarele sistemului nostru de sănătate.

Mai mult decât atât, opiniile revărsate de majoritatea celor care se pronunță asupra tragediei sunt lipsite de orice profesionalism. Obsesia pentru politică și ura care pare că ne guvernează de câțiva ani ne-au transformat în cutii de rezonanță ale unor „opiniști” goi de orice valoare.așa încât recomand prudență în exprimare până când vom vedea raportul procurorilor, pe cel al pompierilor, pe cel al Direcției de Sănătate Publică și pe cel al Ministerului Sănătății.

Am scris de nenumărate ori, inclusiv în paginile acestui ziar, despre problemele profunde ale sistemului nostru de sănătate publică. Plecând de la subfinanțarea cronică, până la exodul medicilor și al personalului medical. Am scris si despre distrugerea Institutului Cantacuzino, despre inchiderea totala a mai multor unitati spitalicesti din tara, unele care aveau interes national (Centrul de Boli Neuromusculare de la Valcele). De ce aceasta ura impotriva sistemului de sanatate?..am scris despre clădirile vechi de (prea) multe zeci de ani în pereții cărora și-au făcut cazemate tot felul de bacterii. Dar, mai ales, am scris despre politizarea sistemului. Și mai scriu, iată, încă o dată. Sănătatea nu are culoare politică, iar acest lucru trebuie bine înțeles. Imixtiunea politicienilor în buna funcționare a sistemului medical este constant prea mare, abuzivă și deloc dătătoare de rezultate bune. Și nu are nicio noimă profesională. Este adevărat, și politicienii au sarcina lor, dar ei trebuie să legifereze și să administreze sistemul doar din perspectiva alocării de resurse. Nu au ce căuta politicienii nici în organizarea vreunui spital, nici în numirea managerilor, de orice nivel ar fi aceștia! Și nici în alte instituții publice, cum ar fi Direcțiile de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale etc. Politicienii trebuie doar să stabilească regulile după care sunt selectați oamenii în posturi, iar acestea trebuie să fie exclusiv bazate pe criterii profesionale. Mă întreb, retoric, care partid venit la guvernare nu i-a schimbat pe vechii manageri? Răspunsul este evident, iar faptul că în România culoarea politică ține loc de studii și de performanță nu poate fi pus la îndoială...

În altă ordine de idei, reforma sistemului de sănătate publică a stat pe agenda fiecărui ministru al sănătății, din orice partid ar fi provenit acesta. Trecând peste faptul că cele mai multe dintre declarațiile noilor miniștri era vorbe goale, nu aveau niciun proiect fundamentat la bază, nevoia de reformă era reală. Au mai fost, de-a lungul timpului scurs de la Revoluția din 1989, câteva tentative de îmbunătățire a sistemului, dar mai toate s-au sfârșit o dată cu schimbarea din funcție a ministrului care lansase reforma. Acum, după atâta amar de vreme de când am ieșit din comunism, ar fi momentul unei schimbări profunde. De la construirea de noi spitale publice, până la rescrierea regulilor și legilor care se bat cap în cap. Experți în politici publice din domeniul sănătății avem, resurse – de asemenea.

Și încă ceva. Pandemia de COVID-19 a fost și încă este cea mai teribilă radiografie a sistemului medical, și ar trebui să profităm de faptul că am văzut ce nu merge, am identificat punctele slabe, am stabilit care sunt nevoile și,punând în prim-plan pacientul, putem face ceea ce trebuia făcut de mult timp. ■

Funcționarea fiecărui segment dintr-un spital este guvernată de legi, reguli sau protocoale medicale. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Și-atunci, ce s-a întâmplat la Piatra-neamț?”