DE UNDE VOR LUA GUVERNANȚII LUMINA?

Guvernanții vor lua lumina de Înviere, departe de lumea căreia îi cântă prohodul. Într-un joc imaginar, i-am alăturat pe Dan Barna, Florin Cîțu și pe Dacian Cioloș unei familii de mineri, invitați la masă de Paște.

Puțini jurnaliști au comentat știrea din “Săptămâna Mare,” dată de ministrul industriilor Virgil Popescu,prin care anunță închiderea minelor.

Chiar dacă acțiunea e programată pentru anul 2030, informația nu le cade bine momârlanilor, care de sute de ani, cinstesc altfel Sărbătorile Pascale.

Așa vrea UE, li se spune de peste tot.

Îmbrăcaţi ca la nuntă, minerii petrec, așa cum știu ei din bătrâni, cu bucate specifice pe masă – curechi și carne de berbecuţi și păsat cu brânză, stropite cu zaibăr, adus din Gorj, vinul la ei fiind o raritate. Nu uită nici de obiceiul spargerii ouălor.

Să ne imaginăm cum, în ziua de Paște, la masa unui miner, în locul zaibărului din Oltenia, ar fi adus primul ministru Florin Cîțu, fiu al unei familii de “dincolo de deal” și Virgil Popescu,de la “industrii”.

Printre invitații speciali ar mai fi și Dacian Cioloș și Dan Barna, pentru ca “tacâmul să fie complet.”

Ospitalieri, momârlanii i-ar cinsti cum se cuvine, cu tot ce au ei mai bun. De fapt, oriunde, pe la creștini, în noaptea de Înviere, alături de împărțirea Luminii Sfinte, se realizează și marile împăcări.

Așa-i tradiția. Să ieși cu inima goală de năduf și jale, odată cu Învierea lui Hristos. Pentru ca binele să se așeze alături de pofta de viață a mesenilor,povestitorul s-ar auto-invita. Dar pentru a prefața criza de destin de după 2030, ar fi necesară o evaziune istorică. În urmă cu 24 de ani, aveam să spun la un post de televiziune, statul român nu mai avea bani să-și susțină deficitul bugetar. Reprezentanții Fondului Monetar le-a indicat oficialilor statului român să ia mai întâi bani din bănci private și apoi să i se adreseze cu o scrisoare de intenție. Dobânda era ucigătoare. Cu toate acestea, Banca Mondială a cerut un Plan de dezvoltare. Și a impus guvernului de atunci restructurarea domeniului minier, printre altele.

În Valea Jiului lucrau peste 80.000 de mineri.

A urmat PSAL l și PSAL 2,ambele în valoare totală de 700 de milioane de dolari, bani dați împrumut, nu nerambursabili, pentru restructurarea domeniului energentic.

Aproape 70% dintre mineri au ieșit din șut și din viața de minier cu “Ordonanța.” Adică au primit 18 salarii compensatorii. Așa s-au dublat prețurile la electrocasnice,în zonă.totul s-a năruit. Băjenie și uitare. Tinerii mineri de azi mai știu doar din povești năcazul. Nu și-ar fi imaginat că și lor,asemenea părinților, li se pregătește o nouă Ordonanță, de fapt un șomaj de-a pururi.

Când Virgil Popescu ar deschide gura și ar povesti despre “tranziția justă,” iar gura minerilor s-ar lăsa pungă, lăbărțată ca o poftă de viață, iar Dacian Cioloș le-ar vorbi mesenilor despre hub-urile de creație și despre autostrăzile digitale, aș interveni, ca povestitor, și i-aș aduce pe guvernanți la firea lucrurilor și la înțelegerile creștinilor sărmani.

Nu se face ca de Sărbători să le aduci momârlanilor veștile rele, mai ales când știi că din tradițiile secular moroii pot apărea și a strânge de gât orice străin.

Prevăzător, i-aș sfătui pe guvernanți, ca înainte de masa de Paște, să ucidă cu sulița toți candidații de a se moroiza, nu de altceva, doar să scape cu sufletul curat.

Dacă le-ar continua povestea cu tranziția justă (cuvânt neînțeles de cei cărora întunericul le face lumina orbitoare), i-aș sfătui pe apostolii Uniunii Europene să fie vigilenți atunci când vine momentul pușcatului. După masa de Paște,bărbatul miner pregătește o ţeavă de fier pe care o umple cu carbid. O înfundă la un capăt.o umple cu praful exploziv, peste care toarnă apă, apoi așteaptă până la producerea gazului rezultat în urmă reacţiei chimice și prin intermediul unui orificiu prestabilit inițiază explozia cu ajutorul unui surse de foc. Să nu facă Dacianel în pantaloni și florinel să nu o ia la fugă!

De ce ți-e frică nu scapi. Dacă povestea nu ar fi fost imaginară, i-ar fi stat și cititorului inima în loc, dar nu înainte de a-și aminti de frumoasa poveste a mesei servite de Regele Mihai, în ziua de Paște,a anului 1942,cu soldații pe front.atunci,firescul era previzibil.azi,nu se mai știe ce învârte și ce mofturi mai are Coana Mare Europa.

Dar poate, totuși, să lăsăm memoria istoriei. În mijlocul frontului, soldații români s-au trezit într-o zi de prânz, la masă, cu Regele intrând în cortul lor întrebând: “Cine ciocnește și cu mine?”