Romania Libera - Friday Edition
Klaus cel crud și Carol Sângerosul
Mâine la Aachen, în vestul Germaniei, oficialii municipali îi conferă lui Klaus Iohannis premiul internațional Carol cel Mare, pentru “rolul său de creator de punți de legătură între societățile din vestul și estul Europei,” așa cum motivează membrii juriului.Și pentru înstituirea statului de drept, mai notează presa din regiunea Renania de Nord-westfalia, aflată la granița cu Belgia și Olanda. Cu onor,președintele se alătură în panoplia decoraților ambasadelor străine lui Florian Coldea, Laura Codruța Kovesi, George Maior (chiar de CIA), pentru serviciile aduse țărilor respective.
Ce e bun la ei,e rău la noi.cruzimea lui Klaus Iohannis a fost testată chiar și de liberali. Intransigența sa, noră cu încăpățânarea, a dus la dezastru României recente. La înălțime, răutate și culoarea părului, președintele român îi seamănă oarecum lui Carol cel Mare, cel descris de cronicari ca fiind extrem de crud, aspru și răzbunător.
„Expresia a călcat pe cadavre” poate să descrie ascensiunea sângeroasă, chiar criminală a lui Carol cel Mare. După moartea tatălui său, Pepin cel scund, în anul 768, nu a vrut să împartă teritoriul cu fratele său Carloman, bun dregător. Unii istorici susțin că l-a ucis pentru a-i lua jumătatea. În anul 772,Carol cel Mare a lansat o acțiune militară împotriva saxonilor.
Le-a distrus cu toporul statuia Irminului (cel mare, în limba lor n.a.), zeul păgân cărui i se închinau. Poate că de aici i-au dat epitelul “cel mare.” Dispariția simbolului, potrivit preconcepțiilor saxone, ar fi adus sfârșitul lumii. De supărare, au atacat furibund teritoriile agresorului și i-au ucis lui Carol cel Mare nobilii.
După zece ani,spun istoricii,a venit și momentul răzbunării crunte. ”Judecata sângeroasă de la Verden” a rămas ca cea mai crudă crimă a unui creștin după Hristos.a ordonat execuţia a 4.500 de saxoni.detaliile carnagiului apar în cartea lui Christoph Schulte-richtering.
A avut nouă neveste și optsprezece copii. A instituit edictul “friedelehe,” astfel încât celor înstăriți le dădea dreptul să aibă amante,pe lângă soții.dar s-a prezentat în fața papalității ca un bun și mare creștin. Încoronarea sa ca împărat n-a convenit împărătesei Irina a Imperiului Roman de Răsărit, Bizanțul cum îl știm noi. Ea era regentă a fiului minor, Constantin al Vilea (780-797). În 786, sub protectoratul ei s-a desfășurat cel de-al șaptelea Sinod de la Niceea. La acea reuniune, clericii veniți din diferite părți ale Imperiului Roman de Răsărit au restabilit învăţătura de credinţă ortodoxă, rămasă până în zilele noastre printre creștinii fostului Bizanț. “Bizanț contra bizanț” a fost o carte a copilăriei noastre.
Sigur că despre Charlemagne (eroul istoric al francilor), fondatorul imperiului carolingian, plecat din Aachen să stăpânească lumea, până-n Bizanț, știm de la școală. La mijlocul secolului VIII, a dus mai multe războaie de cucerire. A luat în stăpânire Barcelona. I-a creștinat pe mauri (berberii musulmani din nordul Africii). A pornit războaie contra Lombardiei (actuala Italie de Nord). A adus trupe până în Slovenia și Croația de astăzi. I-a învins pe danezi. Pe saxoni, i-a dat la câini.
În ziua de Crăciun a anului 800, Papa Leon al Iii-lea l-a încoronat. Unii istorici sau chinuit să aducă probe ale încercării de renaștere a Imperiului Roman de Apus. S-a proclamat Augustus. Francii erau germanii de vest. În limba lor însemnau războinici.
Bizanțul sau Imperiul Roman de Răsărit era slăbit.slavii au pătruns în Balcani.turcii
au năvălit dinspre pustele estice. După ce Papa Leon al Iii-lea l-a încoronat, Irina, împărăteasa Bizanțului, l-a vrut de bărbat pentru unificarea celor două mari imperii. Doar un pretendent la mâna ei, a zădărnicit “lucrarea.”
Carol cel Mare a schimbat moneda, a întărit puterea cetăților, a dezvoltat liberul schimb, între teritorii. Marea sa realizare a fost creștinarea francilor și a germanicilor, pe care i-a unificat. Pentru a putea stăpâni un imperiu uriaș, care se poate suprapune Europei de azi, a avut nevoie de o armată puternică.
A instituit legea nescrisă a vasalităților și a protectoratelor.celor fideli le-a dat feude, adică pământuri, lucrători și bani. Aceștia deveneau vasali. Se bucurau de protectoratul Împăratului. Un fel de patronate ale zilei de azi. Cum se spune azi: Sub Înaltul Patronaj al Președintelui.
Așa s-a născut feudalitatea, cunoscută ca cea mai neagră perioadă din istorie.
De la Carol cel Mare,o fi învățat Klaus Iohannis cruzimea și nevoia de vasali?
Nu se știe.viitorii istorici ar trebui să cerceteze.
Ceremoniile de mâine transmit un singur adevăr: Klaus cel crud va fi răsplătit, nu doar pentru că a permis hegemonului german să facă ce vrea, de la legi, la încălcări de lege,prin reprezentanți,dar și pentru întoarcerea românilor în feudalism, primul pas spre dispariția unei națiuni.