Să ne rugăm pentru părintele Varlaam!

Trupul părintelui Varlam, ctitorul așezământului monahal de la Partoș, inima ortodoxiei bănățene, este azi biciuit năpraznic de coronavirus. Virgil Musta, mâna lui Dumnezeu, îl veghează și îi dăruie toată priceperea sa și cele mai noi leacuri de pe pământ. Să ne rugăm pentru doctor! De sufletul părintelui se ocupă biserica noastră tradițională! Dumnezeu să le dea putere amândurora spre slava neamului românesc, atât de greu încercat! Rugați-vă pentru apostolul Sfântului Iosif de la Partoș și nu veți mai rătăci! Aveam să scriu pe facebook după publicarea alarmantului anunț al îmbolnăvirii sale subite.

Acum e sub pavăza aparatelor și în grija lui Dumnezeu la secția ATI a Spitalului ”Victor Babeș” din Timișoara.

În urmă cu zece zile am participat la liturghia oficiată de prea bunul părinte, căruia enoriașii îi spun simplu Padre.

După aflarea cumplitei vești, mult îndrăgitul părinte a făcut apel, pe pagina de facebook a mănăstirii, la credincioși să respecte regulile: să poarte mască, să păstreze distanța și să se spele pe mâini. După Liturghie m-am bucurat de îmbrățișările sale părintești. M-a strâns de trei ori în brațe, semnificația Sfintei Treimi. Amândoi purtam însă mască.Am stat șapte zile în izolare. Slujba sa a fost un triumf al cuminicării (din latinescul cummĭnĭcāre – actul împărtășaniei, ritual prin care se gustă pâinea, trupul lui Iisus și vinul, sângele Mântuitorului), cuvânt păstrat din latină, numai la mine în Banat.

Un imbold nespecific m-a îndemnat să-i filmez predica. Bunul simț că, totuși, participam la o slujbă în aer liber, m-a reținut din acțiune. De obicei nu practic astfel de îndeletniciri în spațiile sacre. Uit de profesie. Actul liturgic e o taină, între credincioși și Dumnezeu. În fața altarului, închipuire a cerulului sau paradisului, părintele dă binecuvântarea. În același timp, preotul îi reprezintă pe primii oameni - înainte de căderea lor în păcat. Nu e de cuviință să înregistrezi o reuniune a sufletelor pereche.Așa că m-am calmat. În predica sa, a vorbit despre cuvântul care însămânțează. A vorbit cu mult har despre pilda treierătorului care scapă din rodul pământului în zona fertilă, o parte, a doua într-un spațiu dominat de mărăcini și a treia, într-un loc pietros. A făcut o analogie, dragă mie, despre rolul cuvântului și al binecuvântării celui care crede în el. A surprins în fraze simple simple două acțiuni: temeiul săditului pentru a culege rod și al împărtășirii gândurilor cele bune în diferite lumi, a celor care pot și vor să audă, a celor surzi și a celor care refuză să asculte.

Ca trăitor la sat și posesor de moșii și meșteșugar de cuvinte, am înțeles perfect mesajul său. ■