Generaţia mea poate da lecţii americanilor

Multe generaţii şi-au pus problema, în paradigma lui Omar Khayyam, plagiat de Kennedy, “Nu întreba ce poate face ţara pentru tine, ci întreabă ce poţi face tu pentru ea.” Generaţia mea, a celor născuţi dincolo de Cortina de Fier,e una împlinită.Poate da lecţii americanilor.

Progresismul a învins în SUA, prin vot în 2020, prin incendierea Americii de către trupele parastatale şi convingerea celor mulţi că purgatoriul e o primenire. Exact ca Hitler în 1933, după ce un comunist olandez a aprins Reichstag-ul, partidul său câştigând alegerile. Şi ce a urmat se ştie.

În urmă cu mai bine de o sută de ani,revoluţionarii de profesie, în frunte cu V.I.Lenin, au luat cu asalt Crucişătorul Potemkin şi au instituit, prin foc şi baionete, teroarea roşie peste Rusia. În 1976, conducând diviziile parastatale ale khmerilor roşii, Pol Pot a dat lovitura de stat în Cambogdia, instituind aşa numitul ”comunism al epocii de piatră,” urmărind desfiinţarea oraşelor, banilor şi edificarea unui stat eminamente agrar.

Un trist emul al tiranilor de dinaintea sa, Nicolae Ceauşescu, a rămas ultimul dictator. Atât V.I. Lenin şi Adolf Hitler, urmaşii lor “revoluţionari” Pol Pot şi Nicolae Ceauşescu, cât şi progresiştii americani au avut tot timpul o constantă: omul nou.

Dacă Nicolae Steinhardt şi-a intitulat trăirile sacrificiului pentru credinţă “Jurnalul fericirii,” noi, supravieţuitorii unui moment istoric de trecere de la comunism la capitalism,cu o stângă-mprejur americană,de toată frumuseţea,un come back neaşteptat, putem scrie “Jurnalul extazului”.Am supravieţuit în trei regimuri. Dar pe cine interesează scrierile noastre? Importante pentru mulţime sunt doar împlinirea ideilor. Şi iată cum există şi o revoluţie para-ndărăt. America ne binecuvântează cu o mişcare spectaculoasă, neaşteptată pentru generaţia noastră.A comunismului,învelit cu vicleşug în progres.

În anii tinereţii desenam hărţi secrete. Pe unde să trecem frontiera. Pe Dunăre sau pe la Cenad. Pe apă sau pe uscat. Ne-a prins revoluţia şi am ratat şansa de a fi eroii necunoscuţi tăiaţi de elicele şalupelor grănicerilor.

Visul american, pentru generaţia noastră, era unul al prosperităţii, al libertăţilor absolute şi al recunoaşterii virtuţilor, născute în om. Astăzi nu mai e de actualitate. Tinerii au votat pentru schimbări de gen, pentru o lume în care “proprietatea e un moft” (Ion Iliescu a fost chiar vizionar la faza asta n.a.) şi pentru distrugerea valorilor. ■