Biografia lui Vlad Voiculescu. Prototip de erou
Toate biografiile încep la fel. Locul nașterii, părinți, școală, împliniri profesionale. În timp ce majoritatea rămâne formată din indivizi, puțini ajungând personalități. Doar cele din urmă sunt comentate de public.
Poate că dacă pluseristul Vlad Voiculescu, fost ministru al sănătății în cabinetul Cioloș, nu și-ar fi publicat biografia, romanțată, că doar așa se face o lucrare de gen, nu mi-aș fi amintit că tot din familii de intelectuali de la țară au plecat și alții care au schimbat lumea.
Las cititorilor plăcerea de a lectura scrierile lui Voiculescu despre sine. Mulți vor să știe cum un adolescent, crescut într-o familie de dascăli de țară: mama, învățătoare și tata profesor de sport, a ajuns om mare. La școală se zice că era de nota 10.
Dar până la povestea lui, încredințez tiparului câteva istorisiri, ca pure coincidențe, pentru a înțelege mai bine marile deveniri ale unor “mai speciali,”plecați tot de la țară. În urmă cu 150 de ani,mai precis,în ziua de 22 aprilie 1870, în Simbirsk-ul de pe Volga se năștea un oarecare copil, într-o familie din clasa mijlocie. Mama, fiică de doctor de țară și tatăl inspector școlar aduceau pe lume șase copii. “Cel mai special” a venit pe lume printre ultimii. A intrat de mic în lumea progresiștilor epocii. Destinul sau premeditarea, nu știm care, l-au trimis în Elveția neutră, în plin război mondial.S-a întors în țara lui cu un arsenal de luptă. Nici azi nu se știe cine i-a finanțat mișcarea. A dat lovitura de stat.Apoi,a comis crime în masă.O lume s-a schimbat. Și de la el revoluțiile s-au ținut lanț. Istoria l-a consemnat cu numele de Vladimir Ilici Lenin.
Pe alt meridian de timp și de loc, la 14 iunie 1928, în Rosario, provincia Santa Fe, din estul Argentinei, într-o familie de intelectuali de țară, tata inginer, mama dintr-o familie bună, se năștea unul care avea să devină erou. Era cel mai mare dintre cinci frați. I s-a făcut de către mamă, o fire educată, “left-mode”, cea ce azi tinerii de pe glob numesc homeschooling. De mic era o fire caritabilă. Îi plăcea săși împartă bunurile cu cei sărmani. A urmat la Buenos Aires Medicina. Niciodată nu a profesat-o. ■