Spitalele publice, între standarde și incendii
Între standarde și incendii se află, ne place sau nu, administrația defectuoasă a întregului sistem de sănătate din România. Pandemia de COVID-19 ne-a arătat, ca o radiografie, cât de cronic suferindă este administrația publică din țară. Iar dimensiunea decompensării sistemului de sănătate, ca să folosesc un termen medical, se vede cel mai bine în tragediile ultimelor luni, când secții din spitale au luat foc și pacienți internați pentru tratament au murit arși sau intoxicați cu fum. Un incident izolat trebuie tratat ca un accident pur și simplu. Dar o serie de incidente repetate în spitale diferite din țară trebuie tratate ca o
boală de sistem. O boală extrem de gravă.Este INTOLERABIL să de duci cu încredere la spital ca să te faci bine și să pleci de acolo la cimitir pentru că ai luat foc!...
Diagnostic: incompetență, lăcomie, nepăsare!
Când pun acest diagnostic, nu mă refer exclusiv la managerii de spitale. Mă refer la sistemul în formă de piramidă care ar trebui să cuprindă, de sus în jos,doar condiționări legate de calitate și competență. De la ministru, la brancardier sau infirmieră. Cel aflat în poziția de ministru are obligația de a impune respectarea la sânge a standardelor,legilor și regulilor sistemului. Iar această obligație se transferă de la ministru, la secretar de stat, la directori, manageri, șefi de secții etc. Orice „eroare”,la orice palier,se poate solda,iată, cu pierderea de vieți omenești.Și nu mă refer doar la aceste accidente în serie din ultima perioadă. Mă refer la tot ce poate cuprinde actul medical în toată complexitatea sa – dacă vreți,de la HexiPharma,la infecțiile nosocomiale.
Ei, bine, răspunsul competent al sistemului la problemele pe care lea avut și le are de rezolvat nu a fost niciodată unul bun.În creierul piramidei, la vârf, acolo unde se iau deciziile mari, și-au făcut loc tot felul de neaveniți, dornici de îmbogățire pe persoană fizică sau pe interes de partid.