CAD ÎN GOL DE LA 50 M PENTRU O PENSIE DE 800 DE LEI (II)
Cascadoria se definește ca fiind utilă de regulă în cinematografie, în teatru și în film de TV. Cu ce provocări se confruntă în general cascadorii români? Care sunt cele mai apăsătoare probleme? E mai grea liniștea și monotonia pandemiei decât scenele r
S-a filmat la Constanța, în decembrie, trebuia să cădem morți, împușcați, de pe puntea unui vas direct în apa mării de doar 4 grade”.
Ocascadă foarte complicată a fost și în
filmul „Elite” unde mi-am lăsat barba să crească. S-a filmat la Constanța, în decembrie, trebuia să cădem morți, împușcați, de pe puntea unui vas direct în apa mării de doar 4 grade. Murise un militar chiar cu două zile înainte, de stop cardiac. Ce era de făcut? Am vorbit cu un militar de acolo să ne dea două costume de neopren. Când să înceapă filmarea, militarul zice că nu mai are cum pentru că le-a închis comandantul în magazie.Cu o noapte înainte, la hotel, am dat pe noi când cu apă caldă, când cu apă rece pentru a putea obișnui pielea cu variațiile de temperatură,pielea având rol de termoregulator. Stopul cardiac se face datorită șocului,dar dacă ai corpul adaptat nu mai e un pericol.Bineînțeles că m-a aruncat de la 7 metri, în apă mort, fără scafandru la locul de filmare, fiind o problemă mare, fără barcă, apa adâncă de 30 metri. Înainte mi-am băgat 3 sticle de jumătate de litru, goale pentru ca măcar să plutesc, să nu mă duc la fund, dar și ele au sărit în timpul căzăturii. A trebuit să stau în apă pentru că mai trebuia să mai sară cineva. Eu eram mort, după ce mă împușcau unii, mă aruncau în apă și trebuia să vadă regizorul asta, să stau mort în apă ca să filmeze.
Am avut și la „Tăișul briciului”, un film francez care a luat premiu și am concurat cascada la cea mai bună căzătură, francezii fiind impresionați pentru că eu cădeam cu o perdea în brațe și trebuia să mă coordonez. În aer dacă ești viu trebuie să te miști,iar dacă ești împușcat nu te mai miști.
Cea mai apăsătorare problemă în momentul de față, după revoluție, este că filmele românești au scăzut în intensitate,iar acum vin și foarte multe filme din străinătate. În străinătate sunt oarecum puși la punct cu legislația. În 2002 am inclus în nomenclatorul de meserii această profesie. În 2008 am făcut standardul ocupațional și, imediat,în 2009-2010,am promovat un proiect legislativ pentru că majoritatea cascadorilor care au încercat să iasă la pensie, după 1989, s-a confruntat cu multe probleme.Noi lucrăm cu întreruperi, nu avem contract de muncă pe perioadă nedeterminată.Avem contracte de prestări-servicii, adică filmezi 2, 3 sau 5 zile într-un film, cât are nevoie de tine. Pentru că noi nu suntem actori,suntem cascadori,practic dublăm actorii în situații de risc. Atunci, noi nu filmăm tot filmul, ci doar acolo unde este necesar astfel încât legea 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, nu ne avantajează sub nici o formă, practic nu se poate pune aplicare. De ce? Pentru că cei 15 ani de activitate ceruți de lege,pentru pensie, artistul-cascador nu-i poate aduna. Pe această lege nici unul din cascadori nu este pensionar. Majoritatea cascadorilor,după 300-400 de filme,ies cu o pensie socială,pensia minimă de 800 lei care se acordă. Oameni care și-au riscat viața,care după 50 de ani au multe sechele și boli.
Să știți că adrenalina nu rezolvă alte afecțiuni pe care le are corpul, nu le rezolvă.Tot ce înseamnă adrenalină, asta nu au înțeles-o mulți tineri, are un efect negativ asupra psihicului, asupra sistemului nervos. Ei ne-au întrebat de atâtea ori: bine, bine, dar meseria este foarte riscantă, dumneavoastră nu vă es
te frică? Cine spune că nu-i este frică să facă meseria asta, are altă problemă. Gândești, este firesc să apară teama, dar trebuie să o controlezi. Este exact ca la examen. Dacă nu te simți pregătit la examen îți tremură toate lagărele, pe când atunci când ești pregătit ești foarte relaxat.
Când era Szobi la filmare, erai în siguranță,absolut toată lumea era în siguranță.
Colegii noștri au ieșit la pensie, au ieșit la limita de vârstă pentru că un cascador nu poate să ducă această meserie până la 100 de ani. Nu mai poate să facă la peste 50 de ani ce făcea la 20 de ani.
Nu avem cum să ne pensionăm pe această meserie și atunci noi am promovat un act normativ,cerând sprijunul în stânga și în dreapta, pe la parlamentarii români.
Într-un final l-am găsit pe
domnul deputat Daniel Gheorghe pe care deja l-am inclus în echipa noastră de cascadori pentru că a avut mare curaj să ne ajute cu această lege a cascadorilor.
Astfel, pentru noi, a devenit un cascador de al nostru. Până acum nimeni nu a avut acest curaj. Domnul Daniel Gheorghe a înțeles sensibilitatea, afecțiunea și drama prin care au trecut cascadorii români de-a lungul vieții. Dacă această lege nu va fi promovată, atunci această meserie va dispărea. Ar fi dramatic pentru țara noastră ca o meserie atât de frumoasă, care a ajutat la realizarea a numeroase filme deosebite, să dispară pur și simplu.
Și pe noi, ca și pe ceilalți, această pandemie ne-a afectat.
Nu este mai riscantă meseria ca pandemia, pandemia este mai riscantă pentru că a adus efecte negative majore.Meseria asta nu a creat efecte negative,a adus întotdeauna ceva bun,un plus.
Asta discutam și cu domul Raed Arafat.I-am spus: „Iertați-mă,problemele astea cu rătăcirea copilului sau cu persoanele dispărute nu se rezolvă prin căutatul la pas.
Nu e în regulă, pentru că am găsit un copil,după 7 zile,într-o groapă, nemâncat de animale sălbatice sau domestice,care murise de frig. De ce? Pentru că pasul ia timp, e timp pierdut. Haideți să facem salvatori călare. Calul urcă la deal, merge la vale,prin zone vulnerabile, merge pe cărări, ajunge repede la locul respectiv,dotat cu GPS.Arafat a zis: „nu a existat până acum așa ceva,e o idee foarte bună.”
Asta s-a întâmplat în munți, în ianuarie 2014, când s-a prăbușit Iovan cu avionul și a murit fata respectivă. S-a ajuns la pas foarte târziu.
Sigur m-aș apuca, dar aș face și altele.
Noi acum dorim să facem o școală pentru tineri ca să ducă mai departe această meserie.
Când era Szobi Cesh la filmare, erai în siguranță, absolut toată lumea era în siguranță.”
Nimeni nu a avut acest curaj. Domnul Daniel Gheorghe a înțeles sensibilitatea, afecțiunea și drama prin care au trecut cascadorii români de-a lungul vieții.”