Secrete de... limba-mielului

Mai puţin cunoscută de către amatorii de remedii naturiste, această plantă cu flori albăstrui cu formă de steluţă își face treaba cu succes când i se cere ajutorul.

Borrago officinalis, după denumirea latină, crește spontan în ţările din bazinul Mediteranei, ba chiar și în România, putând fi întâlnită prin parcuri sau la marginea câmpurilor. Mulţi o folosesc drept plantă ornamentală, cu care amenajează grădini interesante, deoarece florile sale sunt foarte frumoase. Cât privește proprietăţile curative, trebuie știut că:

→ frunzele și florile de limba-mielului sunt folosite de regulă proaspete, primele dintre ele fiind chiar comestibile - din frunzele de limba-mielului se pot prepara salate foarte gustoase;

→ din seminţe, chiar dacă nu pot fi recoltate în cantităţi foarte mari, se extrage un ulei extrem de preţios;

→ după un an de la recoltare, planta își pierde proprietăţile medicinale, așa că trebuie consumată relativ repede după uscare;

→ uleiul de limba-mielului este folosit mai ales pentru a trata anumite afecţiuni ale pielii, precum dermatita atopică sau dermatita seboreică, fiind și un excelent remediu antirid. Intern, este recomandat pentru a ușura efectele sindromului premenstrual, pentru a elimina apa aflată în cantităţi prea mari în ţesuturi, dar și împotriva stresului sau a inflamaţiilor de tot felul;

→ preparatele care conţin limba-mielului le sunt recomandate mamelor care alăptează, pentru a stimula producţia de lapte;

→ în cazul prematurilor, uleiul de limba-mielului, în combinaţie cu uleiul de pește, poate duce la o recuperare rapidă în dezvoltarea sistemului nervos.

Cei care suferă sau au suferit de afecţiuni hepatice nu vor lua preparate din limba-mielului deoarece planta conţine anumiţi compuși chimici care sunt toxici pentru un ficat sensibil. Legenda spune că, dacă bărbatul bea vin în care au fost puse flori de limba-mielului, se va însura mai repede.