Cuplu: când obiceiurile celuilalt ne agasează
Copiii agresivi care îi chinuie pe cei mai slabi sau mai mici își fac de cap dintotdeauna în instituţiile pe care piticii le frecventează, lăsând urme adânci în psihicul și amintirile victimelor.
Cam fiecare dintre noi, adulţii de acum, are la rândul său o poveste despre astfel de comportamente antisociale. Cu toţii am trecut prin momente mai mult sau mai puţin plăcute, pășind, de multe ori, din tabăra celor agresaţi, în tabăra agresorilor, fără să ne gândim cât de mult rău pot face un gest sau o vorbă neprietenoasă unei persoane mai sensibile.
AMERICANII AU POPULARIZAT FENOMENUL
Ca multe alte aspecte negative ale vieţii sociale, și agresiunile din colectivităţile de copii ni s-au părut multe decenii un fapt firesc. În anumite situaţii i se spunea chiar „botez“, fiind un lucru banal să terorizezi un „boboc“de școală primară sau liceu când tu ai deja câţiva ani în plus faţă de el în aceeași instituţie. Americanii sunt cei care au găsit chiar și un termen pentru acest fenomen social, termen care a ajuns să fie folosit și la noi pentru a denumi o serie întreagă de agresiuni îndreptate nu doar asupra celor mai mici sau mai slabi, ci chiar asupra profesorilor, uneori. Se numește „bullying“și dă bătăi de cap multor părinţi care descoperă greu de ce copilul nu mai vrea să meargă la școală sau are un comportament schimbat atunci când vine vremea să treacă pragul acestei instituţii.
TIPURI DE BULLYING
Hărţuirea din școli și licee se desfășoară pe mai multe planuri, însă efectele ei sunt aceleași: izolare, teamă, îngrijorare, anxietate. Pentru a înţelege mai bine fenomenul, e bine să știm că agresiunile exercitate de
anumiţi copii asupra celorlalţi sunt de două feluri:
→ de grup – în care o gașcă de copii terorizează unul sau mai mulţi elevi de aceeași vârstă ori mai mici. Agresorii îi umilesc, îi ameninţă sau chiar deposedează de anumite bunuri, ori le cer o așa-numită „taxă de protecţie“, pentru a-i lăsa în pace. În cazul în care agresiunile au loc în licee sau gimnazii, cauzele pot fi multiple, de la diferenţe socio-culturale sau materiale, până la divergenţe de tot soiul.
→ individuale – agresorul sau agresorii hărţuiesc o singură persoană pe care o consideră mai slabă. Victima poate fi un copil cu dizabilităţi, un copil mai retras ori perceput drept „slab“. La liceu cauzele pot fi răfuieli personale, pornite de la povești amoroase. Sunt extrem de periculoase situaţiile în care agresorul hărţuiește o altă persoană și o șantajează cu răspândirea unor povești sau imagini compromiţătoare al căror subiect a fost la un moment dat.
CE TREBUIE SĂ FACĂ UN PĂRINTE
Nu ne putem urmări copiii toată viaţa, nu îi putem duce de mânuţă până la maturitate. Drept urmare, în momentul în care le dăm drumul în vârtejul existenţei, chiar și pentru câteva ore, cât stau la școală, nu va trebui să încetăm să fim atenţi la ceea ce se petrece cu ei. Adulţii poartă responsabilitatea unui copil până când acesta va deveni, la rândul său, un adult. De aceea, trebuie să fim mereu atenţi la schimbările din comportamentul lor. Un copil agresat la școală va fi de multe ori tăcut în privinţa lucrurilor care i se întâmplă. Motivele sunt nenumărate, iar psihologii le pot explica perfect: le este teamă de reacţia părinţilor, de excluderea din grup dacă sunt etichetaţi drept pârâcioși ori de intensificarea agresiunilor dacă acestea sunt demascate. Dacă remarcă ceva neobișnuit la cel mici, orice părinte are obligaţia să reacţioneze. Va trebui să afle ce se întâmplă și să îi explice că un astfel de comportament nu trebuie tolerat sau ţinut sub tăcere. Copilul agresat trebuie să primească tot sprijinul și încrederea părinţilor și a cadrelor didactice, agresorul trebuie identificat, pus faţă în faţă cu faptele sale, iar capacitatea acestuia de a face rău să fie diminuată.