BOZUL de la A la Z
Considerat astăzi doar o buruiană ce crește te miri pe unde și pe care nu reușești s-o alungi nicicum din grădină, bozul era pe vremuri invocat întocmai ca o divinitate a vegetaţiei.
„CU BOZ SE FRECAU CEI CARE AVEAU BEŞICUŢE PE PIELE, DIN URZICAT.“(ION GHINOIU)
AAcţionează ca antiinflamator, analgezic, bactericid, fungicid și insecticid, fiind utilizat în afecţiuni inflamatorii ale aparatului respirator și locomotor și în probleme ale pielii.
BBăile locale cu decoct sunt foarte eficace împotriva durerilor reumatice.
CCea mai eficientă formă de administrare a rădăcinii de boz, încă de pe vremea doftoroaielor, este plămădeala. Iei 100 g de rădăcină proaspătă, o tai foarte mărunt și o pui într-un litru de ţuică tare. Lași la macerat cinci zile, filtrezi și tragi într-o sticluţă închisă la culoare. Iei 1-3 linguri pe stomacul gol, înainte de masă.
DDecoctul se prepară după reţeta tradiţională: fierbi o lingură cu rădăcină în 500 ml de apă, timp de 15 minute. Este eficient, printre altele, împotriva durerilor de dinţi. Această fiertură din rădăcină mărunţită e bună contra durerilor de dinţi, dacă te clătești des cu ea. Frunza de boz frecată pe piele vindecă urzicătura și înţepătura de insecte.
EEfectele secundare ale abuzului de preparate din boz pot fi extrem de neplăcute: deshidratare, colici abdominale, stări de iritaţie a tubului digestiv. De aceea, este important să nu se depășească dozele menţionate de fitoterapeut.
FFolosite împotriva durerilor de spate, cataplasmele se prepară în felul următor: fierbirădăcina și o așezi între bucăţi de pânză, pe care le aplici pe locul dureros.
GGastrita hipoacidă și digestia lentă pot fi tratate cu un vârf de cuţit cu pulbere de rădăcină de boz, luat cu 20-30 de minute înainte de mesele principale.
IInfuzia de frunze (100 g de frunze la o cană cu apă fierbinte, lăsate acoperite timp de 5 minute) este foarte bună pentru eliminarea paraziţilor intestinali.
MMaceratul în ţuică (plămădeala) este considerat printre cele mai puternice purgative. Se iau 1-2 linguri cu plămădeală de 2-3 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul durează două săptămâni. Se face o pauză de cel puţin o săptămână, după care se poate relua.
OObezitatea poate fi tratată eficient cu ajutorul acestei plante. Pe lângă efectul purgativ, mirosul său, neplăcut, inhibă apetitul dacă preparatul este administrat înainte de masă. Tratamentul: o lingură cu plămădeală de boz în ţuică, luată cu câteva minute înainte de masă!
RRitualul dezgropării rădăcinii nu este unul oarecare. Considerată plantă magică, bozul se culege cu anume tipic. Când dezgroapă rădăcina de boz, femeile pun în loc pâine și sare – obicei întâlnit în timpul culegerii mai multor plante magice sau de leac – în schimbul efectelor tămăduitoare ale plantei considerate o zeitate fitomorfă (a luat forma unei plante).
SSeamănă cu socul, sunt chiar rude apropiate, doar că bozul miroase mult mai urât. Este și motivul pentru care frunzele lui sunt folosite împotriva moliilor. Proprietăţile bozului sunt asemănătoare celor ale socului, doar că mult mai intense.
VVerde, bozul se punea în coteţul păsărilor, contra păduchilor, iar în Ţara Haţegului se așeza sub stogurile de grâu și printre snopi, ca gândacii să nu strice spicele și grăunţele.
ZZonele argiloase, unde predomină umezeala sunt favorabile bozului.